Scoaterea din prizã a liderului palestinian Yasser Arafat este o premierã în politica mondialã. Dacã moartea unor importanþi lideri a fost þinutã ascunsã zile în ºir, pânã s-a considerat cã au fost luate toate mãsurile pentru ca succesiunea sã nu se transforme într-un haos, de data aceasta iminenþa decesului n-a mai putut fi ascunsã. Singura problemã care a agitat cabinetele lumii a fost dacã ºi când va fi deconectat liderul palestinian de la aparatele care îl mai þineau în viaþã.Cu Arafat se încheie, probabil, o epocã. Aceea a facþiunilor teroriste legitimate politic. Ca ºi alþi câþiva lideri evrei, ca ºi Mandela, Arafat ºi-a început cariera pe frontul luptei împotriva evreilor, luptã în care au fost folosite absolut orice mijloace. Atunci când problema palestinianã a ajuns sã aibã o gravitate excepþionalã, lumea s-a mai dezmeticit ºi a început sã vadã cã acolo, în Orientul Mijlociu e o problemã ce nu poate fi tratatã exclusiv cu instrumentele represiunii. Aceastã nouã viziune a dus la legitimarea OEP ºi odatã cu el, a lui Yasser Arafat, devenit din inamic public, un partener politic autorizat. Vârful carierei sale îl constituie, fãrã îndoialã, acordul de pace cu Israelul semnat la Oslo, într-o încercare aproape disperatã de reconciliere istoricã. Apariþia unui stat palestinian a fost consecinþa directã a unor demersuri intense desfãºurate pe parcursul a câtorva decenii ºi cu toate imperfecþiunile, relaþiile celor douã pãrþi, ajunse din nou la o cotã criticã, nu exclud definitiv ideea unei posibile pãci în Orient.În ultimii ani, Arafat a fost, practic, prizonierul israelienilor. Repudiat de americani, detestat de evrei, el nu a putut fi însã înlãturat de la putere, privilegiul s ãu istoric fiindu-i suficient pentru a rezista tuturor asalturilor. Politica israelianã ºi-a concentrat în ultimii ani atenþia asupra lui Arafat, considerând cã acesta este responsabil de toate relele din zonã. Acum Arafat iese d in scenã. Vor ieºi odatã cu el ºi motivele care fac din Palestina butoiul cu pulbere al secolului XXI? Se scot, odatã cu deconectarea sa, din prizã toate crizele care inflameazã zona? Vor fi cei care-l vor înlocui, mai capabili sã ia decizii raþionale?