Parcã presimþea ceva echipa de campanie a candidatului Traian Bãsescu când, dupã celebrul „Sã trãiþi bine!” din 2004, a adoptat în 2009 sloganul „La bine ºi la greu!”. Subliminal se inducea ideea cã noul mandat va fi unul în care se vor întâmpina niscai dificultãþi dar cã Traian Bãsescu era garanþia cã poporul va mãrºãlui, sub înþeleapta sa conducere, spre ieºirea din crizã.
La alegerile din 2009 se consumase deja primul an de crizã ºi, cu un optimism bazat doar pe impresii, guvernanþii ne asigurau cã vârful (în jos!) fusese depãºit ºi cã vor putea veni vremurile bune de altãdatã. Ba, chiar, candidatul portocaliu ne-a arãtat ºi niºte grafice din care reieºea cã economia domnilor Videanu, Berceanu et Comp o apucase deja pe drumul cel bun, chiar dacã întregul an fusese consumat fãrã sã se ia nici o mãsurã convingãtoare ºi eficientã, cu excepþia, poate, a acelui impozit unic (impropriu numit forfetar), idee otrãvitã adusã în Guvern de un pesedist.
Lucrurile, însã, n-au mers deloc bine ºi împrumutul de la FMI s-a transformat, din centurã de siguranþã, în colac de salvare. Gaura neagrã din administraþia publicã a înghiþit pe nemestecate miliardele primelor tranºe, fãrã ca din aceºti bani vreo fãrâmã sã poatã fi direcþionatã cãtre investiþii ºi cãtre stimularea economiei. Guvernul Boc a devenit, din managerul priceput pe care ni-l recomandase cu cãldurã ºeful sãu la fiecare dintre cele douã numiri în fruntea Executivului, administratorul „nesimþit” (ca sã folosim un adjectiv îndrãgit chiar de el ) al unui dezastru pe care nu are nici o posibilitate sã-l împiedice. Pentru Emil Boc ºi gaºca sa portocalie obiectivul principal a rãmas în toatã aceastã perioadã împãrþeala funcþiilor disponibilizate de ieºirea pesediºtilor din Guvern ºi recuperarea, pe orice cale, a sumelor investite în campania electoralã de cãtre susþinãtorii sãi. Guvernul s-a transformat el însuºi într-o cãpuºã bine înfiptã în organismul sectorului privat de la care încearcã sã stoarcã ºi ultima picãturã de sânge. Vreme de mai bine de un an, acest guvern buimac – ºi partea de parlament care-l susþine - s-a ocupat de toate trãznãile ºi neghiobiile posibile, absolut inutile într-un asemenea moment – ca reforma Constituþiei, legea Lustraþiei, vânarea celor câteva „pensii nesimþite” ºi ignorarea lefurilor ºi veniturilor exorbitante ale sinecuriºtilor clientelei lor politice – ºi ignorând pur ºi simplu mãsurile eficiente anticrizã. La bilanþul de duminicã, premierul s-a prezentat în faþa naþiei cu cele douã realizãri majore ale Executivului sãu: Prima Casã ºi Rabla! Dacã l-am bãnui cã ar avea simþul umorului, am crede cã ne-a luat peste picior. Dar n-are. Ba chiar crede, cu o naivitate de ignorant, cã aceste douã mãsuri ar putea salva economia…
În momentul dificil al adevãrului, la vizita delegaþiei FMI, Boc s-a ascuns pe dupã pulpanele preºedintelui ºi l-a lãsat pe acesta sã ne vesteascã dezastrul. Anunþând cã pentru erorile guvernanþilor vom plãti cu toþii (preºedintele însuºi donându-ºi leafa, într-un acces de populism ieftin) Bãsescu ne cere sã fim solidari! Cere victimelor sã fie solidare cu tâlharii. Oilor sã fie solidare cu lupii! Pensionarilor care-ºi duc zilele de pe o zi pe alta sã fie solidari cu miliardarii care ºi-au pus banii la adãpost în bãncile elveþiene!
Curat-murdar neobrãzare, coane Traian!
|
| Accesari:
3575
|
Adauga o opinie