Parcă presimţea ceva echipa de campanie a candidatului Traian Băsescu când, după celebrul „Să trăiţi bine!” din 2004, a adoptat în 2009 sloganul „La bine şi la greu!”. Subliminal se inducea ideea că noul mandat va fi unul în care se vor întâmpina niscai dificultăţi dar că Traian Băsescu era garanţia că poporul va mărşălui, sub înţeleapta sa conducere, spre ieşirea din criză.

La alegerile din 2009 se consumase deja primul an de criză şi, cu un optimism bazat doar pe impresii, guvernanţii ne asigurau că vârful (în jos!) fusese depăşit şi că vor putea veni vremurile bune de altădată. Ba, chiar, candidatul portocaliu ne-a arătat şi nişte grafice din care reieşea că economia domnilor Videanu, Berceanu et Comp o apucase deja pe drumul cel bun, chiar dacă întregul an fusese consumat fără să se ia nici o măsură convingătoare şi eficientă, cu excepţia, poate, a acelui impozit unic (impropriu numit forfetar), idee otrăvită adusă în Guvern de un pesedist.

Lucrurile, însă, n-au mers deloc bine şi împrumutul de la FMI s-a transformat, din centură de siguranţă, în colac de salvare. Gaura neagră din administraţia publică a înghiţit pe nemestecate miliardele primelor tranşe, fără ca din aceşti bani vreo fărâmă să poată fi direcţionată către investiţii şi către stimularea economiei. Guvernul Boc a devenit, din managerul priceput pe care ni-l recomandase cu căldură şeful său la fiecare dintre cele două numiri în fruntea Executivului, administratorul „nesimţit” (ca să folosim un adjectiv îndrăgit chiar de el ) al unui dezastru pe care nu are nici o posibilitate să-l împiedice. Pentru Emil Boc şi gaşca sa portocalie obiectivul principal a rămas în toată această perioadă împărţeala funcţiilor disponibilizate de ieşirea pesediştilor din Guvern şi recuperarea, pe orice cale, a sumelor investite în campania electorală de către susţinătorii săi. Guvernul s-a transformat el însuşi într-o căpuşă bine înfiptă în organismul sectorului privat de la care încearcă să stoarcă şi ultima picătură de sânge. Vreme de mai bine de un an, acest guvern buimac – şi partea de parlament care-l susţine - s-a ocupat de toate trăznăile şi neghiobiile posibile, absolut inutile într-un asemenea moment – ca reforma Constituţiei, legea Lustraţiei, vânarea celor câteva „pensii nesimţite” şi ignorarea lefurilor şi veniturilor exorbitante ale sinecuriştilor clientelei lor politice – şi ignorând pur şi simplu măsurile eficiente anticriză. La bilanţul de duminică, premierul s-a prezentat în faţa naţiei cu cele două realizări majore ale Executivului său: Prima Casă şi Rabla! Dacă l-am bănui că ar avea simţul umorului, am crede că ne-a luat peste picior. Dar n-are. Ba chiar crede, cu o naivitate de ignorant, că aceste două măsuri ar putea salva economia…

În momentul dificil al adevărului, la vizita delegaţiei FMI, Boc s-a ascuns pe după pulpanele preşedintelui şi l-a lăsat pe acesta să ne vestească dezastrul. Anunţând că pentru erorile guvernanţilor vom plăti cu toţii (preşedintele însuşi donându-şi leafa, într-un acces de populism ieftin) Băsescu ne cere să fim solidari! Cere victimelor să fie solidare cu tâlharii. Oilor să fie solidare cu lupii! Pensionarilor care-şi duc zilele de pe o zi pe alta să fie solidari cu miliardarii care şi-au pus banii la adăpost în băncile elveţiene!

Curat-murdar neobrăzare, coane Traian!