Acest text l-am primit prin Internet din partea domnului Dicu Sava Cristian, un mai vechi corespondent al Ziarului personal. Punctul sãu de vedere mi se pare deosebit de interesant, motiv pentru care vi-l propun în aceastã paginã. Octavian Andronic "Dacã nu ai bãtrâni sã-þi cumperi". Mi s-a spus chestia asta de mii de ori. Poate de milione de ori. A ajuns o axiomã pentru mine. E sinonimã cu înþelepciunea, cu respectul, cu tot ceea ce înseamnã devenirea noastrã, transformarea noastrã din copii inconºtienþi în adulþi maturi ºi responsabili de noi ºi de cei care ne înconjoarã. Ce te faci însã dacã pe BÃTRÂNI i-a cumpãrat SECURITATEA înaintea ta? ªi, mai ales, ce te faci dacã îi cunoºti de o viaþã, dacã au fost prieteni cu pãrinþii ºi rudele tale, dacã ai stat la masã cu ei ºi dupã 40 de ani constaþi cã ºi-au vândut sufletul DIAVOLULUI, când încã nici nu erai nãscut? Aþi ghicit, este vorba de DAN AMEDEU LÃZÃRESCU. Îi ascultam extaziat "vorbirile" când eram copil de 10 ani, începeam sã înþeleg la 15 ºi încercam sã strecor douã vorbe în discuþia BÃTRÂNILOR când aveam 20. 40 de ani am trãit cu senzaþia cã am avut norocul sã cunosc câþiva oameni minunaþi: mai intâi pe tatãl meu, apoi pe doctorul Georgescu, pe Gheorghe Bibicescu, iar mai târziu, în casa doctorului Luca Georgescu - naºul meu - pe Alexandru Paleologu ºi pe Dan Amedeu Lãzãrescu. În literatura - de specialitate sau nu - se vorbeste despre "modele", despre faptul cã un copil se dezvoltã armonios ºi corect din punct de vedere mental atunci când are acces la aceste "modele" ºi tinde sã devinã asemenea lor. Chiar dacã inteligenþa ºi realizarile mele nu sunt decât medii, am fost fericit cã am putut sã cunosc astfel de oameni. Cel puþin pânã de curând. Pentru cã era al DOILEA !!! Pe primul îl considerasem un "accident", având în vedere cã "nu existã pãdure fãrã uscãturi". Deschizând întâmplãtor televizorul, vãd "un" Cristian Tudor Popescu, blocat, stupefiat, cãutându-ºi ideile ºi vorbele, neînþelegând - ca ºi mine un oarecare - MONSTRUOZITATEA! Cã eu nu am mai avut reacþie, mi se pare normal. Îl cunoºteam din casã" pe DAN, cum îi ziceau ai mei. Era privit cu admiraþie, iar pentru mine a fost unul dintre "modele". Era normal sã fiu ºocat, blocat mental. Se rãsturnase într-o secundã toatã ierarhia de valori morale în care fusesem crescut. NU mai era vorba de un accident: era al doilea!!! Dar faptul cã "un" Cristian Tudor Popescu - jurnalist care în mod normal este incisiv pânã la limita dintre aciditate ºi mitocãnie - nu a mai avut realmente în cap decât o frazã: "Cum domne? Luai bani de la Securitate ºi îi dãdeai familiilor celor pe care îi bãgai în puºcãrie?" a dat adevãrata dimensiune a mizeriei umane în care s-a bãlãcit o parte a "intelighenþiei" româneºti. Nu sunt genul care sa aibã coºmaruri noaptea sau care sã se teamã de drobul de sare, dar chestia de asearã m-a fãcut sã mã întreb dacã nu cumva trebuie sã mã tem ºi de umbra mea, sã mã îndoiesc ºi de firul de iarbã pe care calc. Timp de 11 ani s-a discutat despre psihoza creatã de Securitate în timpurile comuniste. De faptul cã EA era "prezentã" peste tot, cã ºtia ºi când miºca firul de iarbã... cã un om din trei lucreazã pentru EI. În acea searã am constatat cu stupoare cã doi dintre minunaþii oameni pe care îi cunoscusem, douã dintre "modelele" mele de viaþã au fost securiºti. ªi au RÃMAS securiºti. Mãcar atât am aflat ºi eu: un serviciu de Securitate nu renunþã la un om decât dupã moartea acestuia. ªi urmãtoarele, fireºtile întrebãri, au fost: dacã doi de ce nu trei? Sau patru? De ce nu noi toþi? Cine o sã fie urmãtorul despre care o sã aflu? Tatãl meu? Mama mea? Sunt, suntem chiar asemenea rebuturi sociale încât nici Securitatea nu a avut nevoie de mine, de noi? Am rãmas eu oare singurul neînregimentat în "noua ordine". Sau de fapt suntem cu toþi securiºti? ªi nu ºtim. Oricum constat cã "Securiºti din toate þãrile, uniþi-vã" funcþioneazã pe faþã de 11 ani ! Apa trece, pietrele rãmân. Adicã orice s-ar întâmpla Securitatea a fost, este ºi rãmâne în fapt "forþa conducãtoare" în România. Panã una-alta mi-au murit BÃTRÂNII. Trei de moarte bunã, doi în suflet. ªtiþi cumva BÃTRÂNI de vânzare? |
|
| Accesari:
2325
|
Adauga o opinie