Ziarul personal Octavian Andronic
16 Iul 2024 - 16:10
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

'Lui Băsescu nu-i place oaia!'

-- Dumitru Honciu, fost șef al protocolului prezidențial

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

Wednesday 02 May 2001 Nr: 305

Apa trece, pietrele rămân

de Octavian Andronic

Acest text l-am primit prin Internet din partea domnului Dicu Sava Cristian, un mai vechi corespondent al Ziarului personal. Punctul său de vedere mi se pare deosebit de interesant, motiv pentru care vi-l propun în această pagină. Octavian Andronic "Dacă nu ai bătrâni să-ți cumperi". Mi s-a spus chestia asta de mii de ori. Poate de milione de ori. A ajuns o axiomă pentru mine. E sinonimă cu înțelepciunea, cu respectul, cu tot ceea ce înseamnă devenirea noastră, transformarea noastră din copii inconștienți în adulți maturi și responsabili de noi și de cei care ne înconjoară. Ce te faci însă dacă pe BĂTRÂNI i-a cumpărat SECURITATEA înaintea ta? Și, mai ales, ce te faci dacă îi cunoști de o viață, dacă au fost prieteni cu părinții și rudele tale, dacă ai stat la masă cu ei și după 40 de ani constați că și-au vândut sufletul DIAVOLULUI, când încă nici nu erai născut? Ați ghicit, este vorba de DAN AMEDEU LĂZĂRESCU. Îi ascultam extaziat "vorbirile" când eram copil de 10 ani, începeam să înțeleg la 15 și încercam să strecor două vorbe în discuția BĂTRÂNILOR când aveam 20. 40 de ani am trăit cu senzația că am avut norocul să cunosc câțiva oameni minunați: mai intâi pe tatăl meu, apoi pe doctorul Georgescu, pe Gheorghe Bibicescu, iar mai târziu, în casa doctorului Luca Georgescu - nașul meu - pe Alexandru Paleologu și pe Dan Amedeu Lăzărescu.         În literatura - de specialitate sau nu - se vorbeste despre "modele", despre faptul că un copil se dezvoltă armonios și corect din punct de vedere mental atunci când are acces la aceste "modele" și tinde să devină  asemenea lor. Chiar dacă inteligența și realizarile mele nu sunt decât medii, am fost fericit că am putut să cunosc astfel de oameni. Cel puțin până de curând. Pentru că era al DOILEA !!! Pe primul îl considerasem un "accident", având în vedere că "nu există pădure fără uscături". Deschizând întâmplător televizorul, văd "un" Cristian Tudor Popescu, blocat, stupefiat, căutându-și ideile și vorbele, neînțelegând - ca și mine un oarecare - MONSTRUOZITATEA! Că eu nu am mai avut reacție, mi se pare normal. Îl cunoșteam din casă" pe DAN, cum îi ziceau ai mei. Era privit cu admirație, iar pentru mine a fost unul dintre "modele". Era normal să fiu șocat, blocat mental. Se răsturnase într-o secundă toată ierarhia de valori morale în care fusesem crescut. NU mai era vorba de un accident: era al doilea!!! Dar faptul că "un" Cristian Tudor Popescu - jurnalist care în mod normal este incisiv până la limita dintre aciditate și mitocănie - nu a mai avut realmente în cap decât o frază: "Cum domne? Luai bani de la Securitate și îi dădeai familiilor celor pe care îi băgai în pușcărie?" a dat adevărata dimensiune a mizeriei umane în care s-a bălăcit o parte a "intelighenției" românești. Nu sunt genul care sa aibă coșmaruri noaptea sau care să se teamă de drobul de sare, dar chestia de aseară m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva trebuie să mă tem și de umbra mea, să mă îndoiesc și de firul de iarbă pe care calc. Timp de 11 ani s-a discutat despre psihoza creată de Securitate în timpurile comuniste. De faptul că EA era "prezentă" peste tot, că știa și când mișca firul de iarbă... că un om din trei lucrează pentru EI. În acea seară am constatat cu stupoare că doi dintre minunații oameni pe care îi cunoscusem, două dintre "modelele" mele de viață au fost securiști. Și au RĂMAS securiști. Măcar atât am aflat și eu: un serviciu de Securitate nu renunță la un om decât după moartea acestuia. Și următoarele, fireștile întrebări, au fost: dacă doi de ce nu trei? Sau patru? De ce nu noi toți? Cine o să fie următorul despre care o să aflu? Tatăl meu? Mama mea? Sunt, suntem chiar asemenea rebuturi sociale încât nici Securitatea nu a avut nevoie de mine, de noi? Am rămas eu oare singurul neînregimentat în "noua ordine". Sau de fapt suntem cu toți securiști? Și nu știm. Oricum constat că "Securiști din toate țările, uniți-vă" funcționează pe față de 11 ani ! Apa trece, pietrele rămân. Adică orice s-ar întâmpla Securitatea a fost, este și rămâne în fapt "forța conducătoare" în România. Pană una-alta mi-au murit BĂTRÂNII. Trei de moarte bună, doi în suflet. Știți cumva BĂTRÂNI de vânzare?

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie