A trecut, iatĂŁ, un an de la ultima mineriadĂŁ. ÂŞi când spun „ultima" ĂŽncerc sĂŁ cred cĂŁ termenul este sinonim cu „cea de pe urmĂŁ". Vreme de aproape un deceniu incursiunile minereÂşti au constituit o veritabilĂŁ sabie a lui Damocles pentru democraĂžia româneascĂŁ. Nu Âştiu dacĂŁ ceea ce s-a ĂŽntâmplat la noi are vreun corespondent prin alte pĂŁrĂži ale lumii cu probleme similare, deÂşi nu mĂŁ ĂŽncântĂŁ deloc ideea unei "prioritĂŁĂži" româneÂşti. Este cert faptul cĂŁ rezistenĂža ĂŽn timp a acestei forme de protest s-a datorat perpetuĂŁrii lipsei de soluĂžii viabile.

Nici Roman, nici Stolojan ºi nici Ciorbea sau Vasile nu au pãrut sã ÎnÞeleagã cu adevãrat lipsa de alternativã a acestei enclave proletare hrãnite decenii de-a rândul cu iluzia superioritãÞii sale.

 CombinaĂžia de lipsuri Âşi orgolii a dat acele rĂŁbufniri care au devastat ĂŽn repetate rânduri nu doar BucureÂştiul Âşi zonele parcurse de legiunile negre, ci Âşi ĂŽncrederea populaĂžiei ĂŽn capacitatea autoritĂŁĂžilor de a stĂŁpâni situaĂžia.

În ianuarie, anul trecut a fost ultima tresãrire de violenþã. Alimentatã de soluþia stupidã aplicatã de guvernul Ciorbea prin disponibilizãrile masive contra celor 12 salarii care, odatã consumate, lãsau un gol lipsit de orice speranþã, ea a putut fi stãpânitã tot prin violenþã. Confruntãrile minerilor cu jandarmii ne-au adus în pragul unui rãzboi civil, riscând sâ transforme România într-un Kosovo social, nu etnic.

În Valea Jiului, lucrurile par a se fi liniºtit. Nu se mai aud nici ameninþãrile ºi nici chemãrile lui Cosma. Acesta, în puºcãrie, are prilejul sã mediteze adânc asupra mãririi ºi decãderii sindicale. Ca ºi asupra valorii înþelegerilor realizate cu pistolul în ceafã, dupã o reþetã pe care, la finele anului, avea sã o încerce pe propria sa piele chiar partenerul sãu de dialog de la Tismana. Tãcerea nu înseamnã cã lucrurile sunt rezolvate. Ba dimpotrivã. Ea poate fi acea tãcere care premerge rãbufnirilor din subteran. Cu deosebirea cã acum amestecul exploziv de sãrãcie, mizerie, lipsã de speranþã se produce la suprafaþã. într-o regiune care continuã, prin grija guvernanþilor, sã fie privatã de orice alternativã.