ÃŽmi amintesc, de pe propria mea piele, cât de greu i-a fost profesorului de istorie sã ne lãmureascã termenii cronologiei: de când pânã când dureazã deceniile, secolele ºi mileniile; sau la ce ani - concret - se referã noþiunea de „deceniul X". Mi s-a pãrut bizar ca „deceniul ºapte" sã nu se refere la anii '71, '72, '73 º.a.m.d., ci la cei cuprinºi între 1961 ºi 1970! Asta ca un simplu exemplu.
Sunt, practic, siderat, de unanimitatea cu care întreaga omenire întâmpinã anul 2000 ca pe finele acestui mileniu - începutul celui care urmeazã. ÃŽn mod practic - exceptând „rotunjimea" cifrei, anul 2000 nu are altã semnificaþie decât aceea de a fi ultimul al acestui secol ºi mileniu. Mult-aºteptatul revelion de la sfârºitul acestui an este, dacã acceptaþi ideea, unul comun. Abia cel care urmeazã marcheazã rãscrucea mileniilor ºi debutul; celui de-al XXI-lea secol al omenirii. Nimeni nu pare sã doreascã a lua în serios aceastã observaþie, ºi isteria - generatã de „criza computerelor" (în al cãror program binar nu figura cu semnificaþia cuvenitã com- binaþia 00) - se manifestã în cele mai variate forme. Dar, fãrã îndoialã, prima raþiune este una de ordin comercial: anul 2000 prilejuieºte o infinitate de acþiuni, de simboluri, de gadget-uri cu o cifrã impresionantã de afaceri. Haideþi - zic oamenii de afaceri - sã sãrbãtorim cum se cuvine ºi sã câºtigãm cum se cuvine de pe urma acestui an ºi dacã va fi cazul vom repeta figura în cel „legal”! Poate avea cineva ceva împotrivã? Mã tem cã - cu excepþia profesorului meu de istorie, dacã l-o mai þine Dumnezeu în viaþã - nimeni!