Nu este prima datã când deputatul liberal Crin Antonescu lanseazã tiruri critice la adresa ºefului sãu ierarhic pe linie de partid. Mai puþin obiºnuitã este virulenþa acestui nou atac ºi zona pe care a fost el plasat. Dacã în ultimul an Antonescu a atacat sistematic proiectele de fuziunea dintre PNL ºi PD, atrãgând atenþia asupra capcanei pe care o reprezenta aceastã miºcare ºi asupra pericolului ca formaþiunea din care fac parte sã-ºi piardã identitatea, situându-se adesea chiar împotriva curentului majoritar din partid, de data aceasta tirul sãu þinteºte la vârf, luându-l în colimator pe chiar ºeful partidului ºi al guvernului.Antonescu îl acuzã direct ºi fãrã ocoliºuri pe Tãriceanu de a-ºi fi format din amicii apropiaþi ºi parteneri de afaceri din viaþa privatã, o adevãratã camarilã, împãrþind funcþii, sinecur ºi beneficii pe principiul gãºtii clasice. Antonescu îl numeºte direct pe Bogdan Olteanu, fin al premierului, cãruia i s-a rezervat nu doar funcþia de preºedinte al Camerei, la care ar fi fost mai îndreptãþite sã candideze persoane cu experienþã ºi vechime superioare celor ale lui Olteanu, ci ºi o serie de sinecuri, între care ºi pe aceea de membru al Comisiei de privatizare a CEC, de unde acelaºi Bogdan Olteanu încaseazã lunar 200 de milioane lei - adicã de vreo patru ori mai mult decât leafa de preºedinte al Camerei. ªi care, mai mult ca sigur, nu este singura sursã de venit guvernamental a acestuia. Deºi nu-l numeºte explicit, o altã persoanã vizatã de Antonescu este ministrul Finanþelor, cel care nu reuºeºte sã dea odatã la ivealã Codul Fiscal ºi care este implicat în majoritatea afacerilor pe care le-a fãcut premierul de-a lungul timpului. ªi lista poate continua, cu bãnuiala cã parlamentarul liberal are suficiente dovezi în acest sens.În mod aproape inexplicabil ºi spre deosebire de alte situaþii de acest gen, premierul tace. Dacã în cazul lui Boureanu, în care tânãrul liberal acuza cam aceleaºi lucruri, acesta a fost de urgenþã suspendat, ºeful partidului ezitã în a lua o mãsurã similarã faþã de Antonescu. O explicaþie ar þine de faptul cã acesta a reuºit sã-ºi conserve o acþiunea publicã consecventã, nemarcatã de compromisuri ºi de complicitãþi interesate. O alta ar fi cã în spatele sãu se aflã o întreagã facþiune de oameni din partid, tot mai nemulþumiþi de politica clientelarã a premierului ºi de prea desele sale cedãri în faþa aliatului democrat. De aceea, Tãriceanu nici nu poate vehicula ideea 'cozii de topor' democrate, a instrumentului prin care partidul aliat-rival ar încerca sã-i slãbeascã poziþiile. O reacþie va trebui, însã, sã aibã, pentru cã de data aceasta acuzaþiile nu mai sunt de ordin general. Sunt foarte clar exprimate: echipa premierului este, de fapt, o gaºcã. Cu tot ceea ce caracterizeazã aceastã noþiune cu conotaþii mafiote. O gaºcã care guverneazã România!