Ca într-o cursã cu handicap, Crin Antonescu a luat deja startul în competiþia în care concurenþii creditaþi cu cele mai bune rezultate vor intra ulterior. Primul va fi Geoanã, iar Bãsescu va anunþa, probabil, în ultimul moment cã e gata sã se alinieze (de unul singur) la start. Pânã când actualul preºedinte va þâºni din block-starturi, Antonescu va fi fãcut deja vreo zece tururi de stadion, iar Geoanã vreo trei...
„Graba” noului lider liberal este de înþeles. Are de recuperat procente serioase de ºansã. Sunt, în primul rând, procentele partidului sãu, care se învârt în jurul cifrei 20. Cam unul din cinci dintre alegãtorii care se vor prezenta la finele lui Noiembrie la urne va pune ºtampila pe numele sãu, conform sondajelor pre-pre-electorale. Ca sã intre în turul doi, Antonescu are nevoie sã depãºeascã, pe linia de sosire, pe unul dintre cei doi contracandidaþi. Este posibil acest lucru? Cum?
ÃŽn primul rând, crede Antonescu, prin modificarea statutului pe care Bãsescu l-a impus funcþiei prezidenþiale. „Preºedintele-jucãtor” este o aberaþie, dupã pãrerea sa, ºi rezultatele se vãd în pierderea constantã de vitezã, pe care o înregistreazã actualul deþinãtor al titlului. Antonescu opteazã pentru un „preºedinte al tuturor românilor”, nu un preºedinte doar al echipei din care face el parte. „Nu vreau un preºedinte partizan, vreau un preºedinte responsabil” – spune liderul liberal care ºtie foarte bine cum s-a repercutat asupra formaþiunii din care face parte patima pentru „joc” a lui Bãsescu. Modelul de preºedinte este mai apropiat, tehnic, de prestaþia lui Iliescu: „un factor de încredere, de echilibru, între stat ºi cetãþean”.
Cât este de atractivã formula pe care o propune Crin Antonescu? De unde va putea sã ia, cu ea, surplusul de votanþi de care are nevoie?
ÃŽn niciun caz din tabãra lui Bãsescu. Fanii acestuia sunt pe deplin satisfãcuþi de tehnica ºi tactica de joc a acestuia. Sunt cei care doresc ca preºedintele sã ia biciul în mânã ºi sã-i pedepseascã pe hoþi ºi pe nesimþiþi. Este nostalgia modelului autoritar, poate singurul în mãsurã sã-i capaciteze pe români. Din punctul de vedere al acestora, Antonescu e prea „soft”, prea civilizat, prea cuminte. Direcþia din care ar putea veni surplusul de votanþi este cea a eºalonului iliescian din PSD, a celor care nu agreeazã uzurparea acestuia de cãtre Geoanã ºi trãiesc cu nostalgia celui de-al treilea mandat în care Iliecsu ajunsese la o formulã optimã, delimitându-se de excesele din propriul sãu partid ºi ameninþând cu „curãþenia” post-mandat. S-ar putea trage concluzia cã Antonescu ar trebui sã-ºi orienteze campania în direcþia atacãrii lui Geoanã. Concluzie nerealã: el poate câºtiga adepþi doar atacând „inamicul public” – pe Bãsescu – cu consecvenþã ºi cu o oarecare violenþã – una însã în ton cu personalitatea sa: o violenþã de fond, nu una de limbaj, în cazul cãreia, oricum ar pierde în faþa replicilor marinarului.
Pe Antonescu îl aºteaptã o cursã grea. Când ceilalþi vor porni pe pistã, el va fi deja ostenit de turele deja date ºi va avea nevoie de o rezistenþã deosebitã pentru a face faþã finiºului. Va putea, oare?