În acest început de an trei dintre cele cinci partide parlamentare ºi-au ales conducerile în cadrul unor congrese. Momentul corespunde bilanþurilor postelectorale, de dupã seria de alegeri europarlamentare, locale, generale ºi prezidenþiale, care au copleºit agenda ultimilor doi ani.

PNL este al treilea În ordine calendaristicã ºi tot al treilea ca pondere În structurile alese. A parcurs un traseu interesant: dupã o guvernare de 4 ani, fãrã susÞinere parlamentarã explicitã, a contrazis teoriile referitoare la erodare, obÞinând procente superioare scrutinelor precedente.

Cu exepþia accidentului europarlamntar, când cu doar 14 % a pãrut sã se reîntoarcã la scorurile istorice, liberalii au avansat în clasamente. Dupã parlamentarele din 2008 ar fi putut chiar sã revinã la guvernare, dacã nu ar fi aplicat o tacticã pãguboasã în negocieri: aceea de a pretinde funcþia de premier "în viturtea experienþei dobândite" atât de la social-democraþi, cât ºi de la democrat-liberali, care au preferat sã încerce sã guverneze împreunã. Aceastã eroare i-a fost fatalã lui Tãriceanu care ar fi avut, astfel, tot dreptul sã spere la continuitate în fruntea unei echipe pe care o rodase de-a lungul celor patru ani, fãcând din liberali, pentru prima data dupã revoluþie, un actor ce deþinea rolul principal. Înlocuirea lui Antonescu la penultimul congres a fost, în mare, expresia acestor frustrãri, dar ºi a nemulþumirii crescânde din interiorul partidului faþã de sectarismul care fãcuse din apropiaþii lui Tãriceanu o categorie privilegiatã.

Antonescu a apãrut la Început, ca o variantã de avarie, farã prea multã legitimitate, iar sentimentul a fost amplificat de eºecul de la europarlamentare, când a fost evident cã "teritoriul" nu rãspundea cu convingerea necesarã la comenzile noului centru.
Abia prezidenĂžialele de anul trecut aveau sa-l proiecteze pe Crin Antonescu charismatic, capabil sĂŁ ridice partidul deasupra procentajelor tradiĂžionale. ConfruntĂŁrile cu Traian BĂŁsescu au constituit "ora astralĂŁ" a noului lider Âşi piedestalul pe care se va ĂŽnĂŁlĂža cu autoritate.  Practic, Antonescu s-a legitimat ĂŽn fruntea partidului abia prin pierderea acestei runde de alegeri, care a modificat radical percepĂžia asupra forĂželor politice aflate ĂŽn joc. Plecând de pe acestĂŁ bazĂŁ, liderul liberal a abordat congresul ĂŽn forÞã. Unora, probabil, cĂŁ maniera ĂŽn care a procedat li se va pĂŁrea abuzivĂŁ. A fost, de altfel, Âşi acuzat ĂŽn acest fel. TotuÂşi, ĂŽntre intenĂžia lui GeoanĂŁ de a modifica statutul Âşi modul de alegere al preÂşedintelui Âşi ce a facut Antonescu este o deosebire fundamentalĂŁ: ĂŽn timp ce GeoanĂŁ intenĂžiona sĂŁ o facĂŁ printr-o decizie a forului de conducere, Crin a supus-o la vot, iar TĂŁriceanu nu a avut nici autoritatea Âşi nici succesul pe care le-a avut Iliescu ĂŽn a ĂŽmpiedica procedeul. În disputa "listĂŁ contra uninominal" de data aceasta a câºtigat lista care ĂŽn perioadele de opoziĂžie se dovedeÂşte un instrument mai eficient ĂŽn asigurarea coeziunii ĂŽn timp ce la putere, uninominalul dĂŁ posibilitatea unui control superior al conducerii.

ªi structura noii conduceri este mai adecvatã, operând o separaÞie pragmaticã Între liderii cu funcÞii parlamentare sau În administraÞia localã si cei din ierarhia de partid.

Deocamdatã, Antonescu, dupã comanda istoricã "liberali, treceÞi pe listã!", se aflã pe cai mari. Aceºtia vor avea Însã de fãcut faÞã unor curse cu obstacole consideabil mai Înalte - ca procente - decât cele de pãnã acum.