Pânã acum Executivul s-a înnoit doar într-un singur fel: prin autoremaniere! Primul care a deschis acest drum a fost ministrul umanist al Controlului care, atunci când ºi-a dat seama cã prin luarea din ograda sa a Vãmii ºi a Gãrzii Financiare îºi pierde obiectul muncii, a renunþat de bunã voie la portofoliu. Renunþarea n-a stârnit cine ºtie ce fierbere, premierul pãrând chiar mulþumit cã scapã fãrã controverse ºi presiuni de o structurã pe care o considera cam neeuropeanã. Dacã de ministrul Controlului nu-ºi mai aduce nimeni aminte cum îl chema, pe ministrul Culturii îl ºtie toatã lumea. Doamna Muscã a venit în Executiv cu o platformã de simpatie pe care i-a conferit-o faptul cã este o persoanã cultivatã ºi agreabilã, acceptatã atât în taberele Puterii (foste) cât ºi a Opoziþiei. Domnia sa nu s-a remarcat cu mare lucru atâta timp cât a fost la cârma unui minister ce n-a prezentat nicioadatã un interes deosebit (cu excepþia, poate, a lui Adrian Nãstase, implicat afectiv în problematica artelor plastice în calitate de colecþionar), nefiind considerat un domeniu esenþial nici pentru reformã, nici pentru integrare. Singura acþiune notabilã a doamnei Muscã a fost intenþia declaratã, încã de la început, de a renunþa la clãdirea în care tocmai se aranjase ministerul, pe motiv cã nu era chiar aºa de adecvatã scopului, ºi de a se muta cât mai curând posibil în altã parte. Doamna Muscã a continuat procesul auto-remanierii, dintr-o perspectivã nouã: aceea a supãrãrii 'vãcarului pe sat'. Doamna ministru n-a avut mare lucru de reproºat premierului în legãturã cu tratamentul aplicat ministerului sãu. N-a avut mare lucru sã-ºi reproºeze nici sieºi. A deranjat-o faptul cã prietenul sãu Cãlin a zis cã demisioneazã ºi n-a mai demisionat. Asta dupã ce chiar doamna Muscã, braþ la braþ cu dl Flutur, i-au cerut-o pe motiv cã Stolojan ar fi mai bun. Faptul cã lucrurile nu s-au întâmplat cum ar fi trebuit, în viziunea democratã a Cotrocenilor, viziune împãrtãºitã de liberalii Muscã ºi Flutur, au determinat-o sã renunþe la minister în favoarea unei modeste cariere de observator parlamentar la Strasbourg. Ce se va întâmpla în continuare? Vor pãºi pe acelaºi drum domnii Dinga ºi Seculici, doamna Sulfina, domnul Cintezã ºi alþi câþiva domni ºi doamne despre care nu a auzit încã nimeni, sau va fi nevoie ca aliaþi sã se târguiascã despre 'câþi de-ai lor ºi câþi de-ai noºtri' vor ieºi din schemã ºi din joc, pentru a face loc altora consideraþi (in)competenþi? |