L-am ascultat, zilele trecute, pe la un simpozion, pe dl Abraham cuvântând vehement împotriva fumatului ºi a þigãrilor.
Dânsul este ºef pe la o instituþie antidrog. Acolo se ocupã, de combaterea acestul flagel dar, în mod de-a dreptul inexplicabil, cu cât e mai combãtut de dl Abraham ºi colaboratorii sãi, pe atât fenomenul creºte ºi se amplificã. În aproape douã decenii România a avut tot timpul sã devinã, din þarã de tranzit, þarã de consum. Odatã cu creºterea nivelului de trai al unor categorii sociale consumul de droguri a proliferat. Sunt, la aceastã orã, înregistrate câteva zeci de mii de dependenþi care consumã cu regularitate droguri. Este o cerere importantã care susþine o ofertã pe mãsurã, numeroase clanuri interlope specializându-se ºi formând reþele de distribuþie. Lupta împotriva acestora înregistreazã succese moderate: din când în când televiziunile ne prezintã reportaje de acþiune în care poliþia tabãrã pe interlopi ºi le confiscã câteva grame de drog.
Marile transporturi de zeci, sute de kilograme, se deruleazã însã în liniºte, miza ºi valoarea lor „ungând” roþile mecanismelor care ajutã la derularea lor.
Autoritãþile ºi forurile competente acuzã lipsa de experienþã în domeniu. Sunt þãri dezvolate care se luptã de zeci de ani cu traficul ºi cu traficanþii, fãrã sã poatã eradica fenomenul.
Resemnaþi parcã în faþa fenomenului, angajaþii compartimentului antidrog au gãsit soluþia de a rãmâne activi: s-au nãpustit supra tutunului. Asimilându-l drogului – fãrã ca în mod formal aceastã identificare sã fie operatã – ei au devenit participanþi activi la campaniile împotriva fumatului. Iar pentru cã aici totul se petrece la vedere, au ºi unde sã arate cu degetul: marii producãtori de produse din tutun. Chestorul Abraham i-a þintuit pe aceºtia la stâlpul infamiei, mãrturisind cã ar fi martorul tentativelor acestora de a atrage spre practicarea acestui viciu prin fel de fel de mijloace, identificând astfel un inamic cât se poate de convingãtor.
Problema fundamentalã e una complexã. Este adevãrat, dovedit ºtiinþific, cã fumatul afecteazã un mare numãr de persoane, fiind principalul vinovat pentru incidenþa cancerului pulmonar. Legislaþia ultimelor decenii a îngrãdit serios publicitatea ºi formele de distribuþie a produselor de tutun. Fumatul este, însã, un fenomen social. El face parte, de secole, dintre obiceiurile nesãnãtoase ale oamenilor. Excesele sunt cele vinovate de urmãri. Dar orice exces este nociv ºi aºa cum ne putem reglementa consumul produselor de fast-food – aproape la fel de dãunãtor – nu putem, deocamdatã cel puþin, impune un embargou total, fãrã riscul de-a genera fenomene asemãnãtoare celor produse de prohibiþia alcoolului, tutunului.
Pe de altã parte, industria tutunului genereazã o importantã cifrã de afaceri care alimenteazã bugetele în general ºi pe cele ale sãnãtãþii în special. Ministerul de resort a introdus recent o serie de mãsuri menite sã tempereze fenomenul, iar altele urmeazã. Aºa încât demersul dlui chestor Abraham este cel puþin superfluu ºi nu poate masca lipsa de eficienþã în sectorul care a fost alocat „antidrogului”.
Post Scriptum: Culmea luptei împotriva fumatului: o fundaþie, dintre cele apãrute ca ciupercile, a solicitat recent unei mai companii producãtoare de tutun, sã sponsorizeze un simpozion... împotriva fumatului!