De douã ori a avut sentimentul, dl Iliescu, cã "i se pune sula-n coaste": prima datã, la crearea CPUN-ului, când þãrãniºtii ºi liberalii au tãbãrât pe el sã desfiinþeze FSN-ul, iar a doua oarã când premierul a mers la Cotroceni ca sã-l convingã sã fie de acord cu alegerile anticipate. Nici atunci ºi nici acum dl preºedinte n-a putut fi convins, ceea ce constiuie o dovadã pentru faptul cã sula nu este instrumentul cel mai potrivit pentru a-l face sã-ºi schimbe convingerile. Sau pãrerile. ªi cã altele ar trebui sã fie metodele prin care ar putea fi influenþat într-o direcþie sau alta. Am fãcut aceastã introducere pentru a ajunge la ideea tacticii ºi strategiei politice. Într-un context ca al nostru, când între separaþia puterilor în stat ºi colaborarea lor intervin o groazã de necunoscute, orice intervenþie ar trebui fãcutã cu un anume dichis. Eu, de pildã, dacã aº fi fost în locul d-lui Nãstase (pur teoretic, mã-nþelegeþi) ºi aº fi stat mai bine de zece ani în spatele, la stânga ºi la dreapta preºedintelui, n-aº fi dat buzna peste dânsul punându-i în faþã hârtia ºi tocul pentru a semna. Pentru cã - aºa cum bine s-a vãzut - n-aº fi avut nici o ºansã. Aº fi început exact cu sfârºitul. Adicã, primul lucru pe care l-aº fi fãcut când mi-a venit în minte ideea cu anticipatele, ar fi fost sã-i solicit preºedintelui o întrevedere pentru a mã sfãtui cu dânsul. I-aº fi pus-o cu toate amãnuntele: cu argumente pro, cu argumente contra, cu beneficii ºi cu pierderi. L-aº fi lãsat sã o dospeascã o sãptãmânã-douã dupã care aº fi revenit cu câþiva dintre principalii colaboratori (între care ar fi avut grijã sã fie ºi câþiva dintre "oamenii" sãi) ºi aº fi fãcut o discuþie mai largã. ªi, abia dupã ce aº fi simþit cã am început sã-l clatin, aº fi recurs la presiunea mediaticã, la simpozioane, la delegaþii permanente ºi aºa mai departe. În nici un caz n-aº fi fãcut cum a fãcut dl Nãstase (avantajul celui care stã pe margine!). N-am nici o îndoialã cã ideea anticipatelor are câteva raþiuni serioase. Nu mã îndoiesc cã între calculele unei formaþiuni politice aflate la putere figureazã, în primul rând, ideea de a rãmâne la putere. Dar, în felul în care a decurs toatã aceastã campanie existã vicii de procedurã însemnate, care n-au fãcut decât sã o îngroape. Cel puþin pentru o perioadã (importantã) de timp. |