Iată că preşedintele Băsescu este pe cale să-şi vadă visul cu ochii, după ce aproape că renunţase la idee în faţa opoziţiei îndârjite a premierului: vom avea alegeri anticipate! Cum s-a ajuns la o astfel de întorsătură, când nimeni nu se mai aştepta? Simplu: cu ajutorul Curţii Constituţionale. Pentru că înaltul for este cel care a decis, practic rezultatul final al moţiunii de cenzură a PSD: demisia guvernului!Povestea cu anticipatele ajunsese un fel de 'Petrică şi lupul', de nimeni nu mai credea în ea. Din când în când ea funcţiona pe post de sperietoare atunci când Guvernul părea că iese din linia impusă de preşedinte. Acum ea devine o realitate şi cu greu se poate spune că ea este una convenabilă pentru cineva. Sau pentru altcineva decât preşedintele Băsescu, cel care speră că în acest fel să inverseze raportul de forţe din Alianţă în favoarea democraţilor săi. Lucru altfel, destul de discutabil...Spuneam că suntem în faţa primul ui caz în care o moţiune de cenzură are - e drept, pe o filieră mai complicată - efectul răsturnării unui guvern. Au contribiut la această performanţă mai mulţi factori, între care cel mai important îmi pare a fi acela că în perspectiva aproape de neevitat a unei amânări prin acţionarea clauzei de salvgardare, demisia guvernului pare să fie cea mai convenabilă ieşire din situaţia delicată în care ar fi pusă, la finele acestui an, actuala putere. Acum ori niciodată! - pare să fie deviza Alianţei care, prin organizarea alegerilor poate spera să mai păstreze avantajul pe care i-l oferă inerţia electorală. Nu ni se pare, de aceea, deloc întâmplător faptul că doar la o zi după ce premierul şi preşedintele admiteau posibilitatea amânării integrării, a fost luată această decizie disperată. Hotărârea Curţii Constituţionale nu a fost nici pe departe motorul. A fost doar prilejul de a de găsi un ţap ispăşitor, şi mi-e destul de greu să nu accept ideea că, practic, această decizie a fost forţată, într-o încercare de şantaj. Nu-mi închipui că specialiştii doamnei Macovei sperau ca judecătorii Curţii ar fi putut să judece altfel, răspunzând presiunilor Executivului şi Preşedintelui, fără a crea un precedent extrem de periculos. Acuzaţi de a fi sensibili la comenzi politice, judecătorilor Curţii li s-a dat, practic, o comandă politică la care au răspuns cum le-a dictat conştiinţa, sau obişnuiţa. Nu vreau să spun că în decizia Curţii Constituţionale nu au intrat şi considerente de ordin subiectiv. Iar aici, un rol important l-au jucat şi acuzaţiile nu întotdeauna întemeiate vehiculate de preşedinte şi de către ministrul de Justiţie. Dar, dincolo de aspectul formal, al respectării Constituţiei, decizia este o palmă usturăto are pe obrazul celor doi promotori celei mai grave crize politice a ultimilor 15 ani.