Apelul premierului la reconciliere ºi la renunþarea la acþiunea de suspendare a preºedintelui pânã dupã alegerile pentru parlamentul european sunã, vorba lui Petre Roman, 'ca dracu'. Mai ales într-un context ca acesta, când lupta între Palate a atins cote de referinþã. Întrebarea care se pune, firesc, în ce mãsurã îl serveºte cu adevãrat pe premier suspendarea lui Traian Bãsescu. Sau cât îl poate ajuta ...suspendarea suspendãrii? Cel care a observat primul incoerenþa procedeului este aliatul (din umbrã) cel mai fidel: Dan Voiculescu. El a afimat rãspicat cã formaþiunea sa va susþine doar un guvern minoritar format din liberali. Adicã unul fãrã democraþi. În caz contrar, Tãriceanu nu mai poate conta pe conservatori. Pentru Voiculescu, obiectivul principal rãmâne preºedintele Bãsescu. Cel care a demonstrat lipsa de recunoºtinþã pentru sprijinul esenþial pe care l-a primit pentru a putea forþa însãrcinarea cu formarea guvernului în decembrie 2004. ªi, totodatã, cel care declanºat una dintre primele crize guvernamentale, care a dus la retragerea conservatorilor de la guvernare, prin 'ajutarea' CNSAS-ului sã dea o decizie controversatã în legãturã cu relaþia lui Voiculescu cu Securitatea. Acuzându-l pe Tãriceanu de politicianism, Voiculescu îl avertizeazã implicit pe acesta supra pericolului care planeazã asupra sa prin pierderea momentului în care disputa cu preºedintele ar putea fi tranºatã în favoarea sa. Deºi nu semneazã alãturi de social-democraþi, conservatorii voteazã cu ei pentru suspendare. O suspendare nu doar menitã sã-l readucã pe preºedinte cu picioarele pe pâmânt, cum s-a exprimat elegant dl Iliescu (dacã dl Bãsescu mai poate fi readus), ci una care are drept scop scoaterea sa din circuit înainte de termen. Or, o amânare a acestei operaþiuni pânã prin iunie, dupã alegerile europene, n-ar face decât sã anuleze orice efect, ancorându-l mai puternic pe preºedinte în spaþiul public unde se mai bucurã încã de încredere. Pentru cã dl Bãsescu are aceastã problemã: pânã la încrederea electoratului, îl mãnâncã neîncrederea politicienilor. Competiþia se duce, practic, între aceste douã entitãþi, cu rezultate greu de anticipat. Singurul lucru care se poate anticipa la acest moment este cã noþiunea de alegeri legislative anticipate este complet golitã de sens prin disoluþia Alianþei ºi cã n-ar fi exclus ca ele sã fie înlocuite de alegeri prezidenþiale înainte de termen!