Ce-am gãsit acasã dupã o absenþã de trei zile, în care am vizitat sediile NATO ºi SHAPE din Belgia, la invitaþia „naºilor" noºtri în procesul de integrare - turcii, îmi confirmã ridicarea la rang de principiu politic a anormalitãþii. ÃŽn România se face de zece ani politicã hormonalã: preºedinþii sunt aleºi pe criterii estetice ºi de carismã, prim-miniºtrii sunt daþi jos pe motiv de antipatie, diverºi funcþionari publici sunt numiþi sau licenþiaþi pur ºi simplu deoarece cuiva îi place sau nu-i place de ei. Ba, mai mult, odatã ajuns într-o funcþie publicã, românul ajunge sã o considere un fel de feudã proprie, din care doar Dumnezeu sau jandarmii îl mai pot scoate. Ce disciplinã de partid, ce algoritm, ce majoritate parlamentarã! Astea n-au nici o valoare. Valoare are numai ce vor „muºchii" noºtri.
Sigur cã incidentele generate de demisia din PD a lui Babiuc pot arunca un soi de blam asupra lui Petre Roman ºi a camarazilor sãi! Iar îi ºantajeazã Petricã pe ãºtia din Convenþie! Iar ameninþã cu demisia ºi blocajul constituþional! N-are nici o limitã acest om! N-o fi având limitã, dar are dreptate.Ce rost are toatã târguiala asta iezuitã, în care preºedintele ºi liberalii fac tot felul de fiþe patriotice? Dl Babiuc a fost ministru în numele PD-ului. Nu mai este al PD, trebuie sã lase locul liber.
N-o fi corect, n-o fi frumos, dar asta-i regula. Destul cã un regulament parlamentar incomplet ºi imprecis permite oricãrui nime'n lume sã se dea mare cã nu mai e de acord cu partidul care 1-a adus în Parlament ºi sã decidã cã rãmâne în continuare pe banii contribuabililor ca „independent". Acum vrem sã avem ºi miniºtri independenþi. Numai cã Guvernul nu e Parlamentul, cum nici vara nu-i ca iarna. Aici lucrurile sunt ceva mai clare: Babiuc trebuie sã plece - la Cotroceni sau la PNL, unde simte chemare mai mare. Dar trebuie sã lase locul liber, cu toate regretele. Dacã îi pasã de ce a construit, de ce-a pus la punct ºi ce trebuie dus la capãt, trebuia sã se gândeascã înainte de a-ºi da demisia.
Altminteri, nu vom face altceva decât sã continuãm a da gir anormalitãþii flagrante. Democraþia înseamnã ºi respectare a regulilor ºi a obligaþiilor omului, nu numai a drepturilor lui.ªi acest lucru trebuie sã-l înþeleagã ºi cei care alimenteazã cu insistenþã aceastã crizã inutilã ºi pãguboasã.