Organizarea ºi punerea în funcþiune a unei Agenþii care sã monitorizeze declaraþiile de avere ale demnitarilor ºi ale aleºilor a fost promisã de cãtre precedenta guvernare oficialilor europeni încã din 2004. Ea urma sã intre în pâine în prima parte a lui 2005. Cum însã alegerile au dat un nou curs evenimentelor, promisiunea a fost lãsatã în contul foºtilor guvernanþi, actualii având lucruri mai importante de fãcut - precum împãrþirea beneficiilor guvernãrii între participanþii la complicata coaliþie realizatã în pripa desemnãrii de cãtre noul preºedinte a Alianþei ca neaºteptat câºtigãtor. Astfel încât perspectiva tot mai apropiatã a admiterii României în rândul celor care formeazã Uniunea Europeanã ne-a prins aproape mereu cu pantalonii anticorupþiei în vine. Sub presiunea comunitarã, Guvernul prin Ministerul Justiþiei, a elaborat la repezealã, pe genunchii doamnei Macovei, un proiect de organizare ºi funcþionare, care a fost livrat Parlamentului cu somaþia imperativã de a-l aproba de urgenþã. Cum însã parlamentarii au ºi ei demnitatea lor, ºi nu se considerã la remorca Executivului, au avut un car întreg de observaþii pe care le-au expus în lungi ºedinþe de analizã: 'sictir'-ul tradiþional al doamnei Macovei, parlamentarii i-au rãspuns cu la fel de tradiþionalul 'ba pe-al mamei dvs.', împãnând ºi modificând proiectul pânã la punctul în care ministerul era aproape sã nu-ºi mai recunoascã maternitatea acestuia. Gura mare a ministresei a dar de înþeles opiniei publice cã parlamentarii n-au chef sã fie controlaþi ºi din acest motiv mutileazã legea dupã bunul plac. Parlamentarii, la rândul lor, au încercat sã arate cã proiectul guvernamental era sumar, formal aproape, ºi nu avea alt scop decât sã bifeze în fugã o obligaþie. Presiunile executive - conretizate printr-un memorabil comunicat al premierului care cerea sã adopte proiectul aºa cum era, dar îi invita pe parlamentari sã-l dezbatã cu responsabilitate, ºi care ar fi fost semnat cu mândrie de cãtre maestrul Brânzovenescu - au împãrþit parlamentul în douã: de o parte Alianþa portocalie, rãspunzând unui imperativ de grup, iar de cealaltã opoziþia externã ºi cea internã. Tactica folositã de primii duce discuþiile la proiect pânã în preajma termenului de aprobare tacitã a acestuia, iar zilele urmãtoare ne vor arãta cât de complexe sunt manevrele ambelor pãrþi pentru a se trage spuza pe turla proprie.Ceea ce rezultã, însã, ºi într-un caz ºi în altul - este o reglementare aproape la fel de formalã, cu norme la fel de aproximative ºi cu o eficienþã la fel de redusã ca ºi pânã acum. În 'noua carte' a anticorupþiei acest proiect rãmâne la stadiul abecedarului în care se silabiseºte tradiþional: ANI ARE MERE!
|