Bucuria provocatã de declaraÞii imprudente cum cã În curând bugetarii κi vor recãpãta lefurile de dinainte de tãiere au durat puÞin. O zi. Cât le-a trebuit preºedintelui ºi premierului sã-ºi dea seama ce pericol Îi pândeºte dacã zvonul se rãspândeºte fãrã mãsurã.

Nu mai conteazĂŁ, azi, cĂŁ tĂŁierea fusese prevĂŁzutĂŁ pânĂŁ la sfârÂşitul anului 2010. Din Ianuarie 2011 ar fi trebuit sĂŁ se revinĂŁ – cel puĂžin aÂşa dĂŁduserĂŁ asigurĂŁri cei doi. Acum ne-o zic pe Âşleau cĂŁ nici pomenealĂŁ de aÂşa ceva. Mai scrofulos la datorie, Boc zice chiar cĂŁ debutul lui 2012 ar putea sĂŁ aducĂŁ aÂşteptata mĂŁsurĂŁ doar dacĂŁ economia va ĂŽngĂŁdui acest lucru. Or, economia e ea ĂŽn creÂştere, dar creÂşterea e micĂŁ Âşi evoluĂžia României este asemĂŁnatĂŁ de titularul de la Cotroceni cu mersul pe sârmĂŁ: mergem noi, deocamdatĂŁ, dar oricând putem sĂŁ cĂŁdem Âşi sĂŁ ne spargem capetele!

De mai bine de un an, o parte a salariaĂžilor la stat – ĂŽn jur de aproape un milion – suporta cu stoicism vicisitudinile unei existenĂže la limita supravieĂžurii. Acum li se taie Âşi speranĂža cĂŁ lucrurile s-ar putea ĂŽndrepta. Pentru cĂŁ trebuie sĂŁ fii naiv sĂŁ-Ăži ĂŽnchipui cĂŁ ĂŽn cele cinci luni rĂŁmase climatul economic se va ĂŽnviora brusc Âşi va aduce ĂŽn vistieria statului sumele necesare dezamputĂŁrii lefurilor. Pentru orice persoanĂŁ cu puĂžinĂŁ minte este mai mult decât limpede cĂŁ ĂŽn 2012 este exclus sĂŁ se ĂŽntâmple aÂşa ceva Âşi cĂŁ “sacrificiul” va fi unul de duratĂŁ. Mai ales cĂŁ ni s-a reamintit Âşi de deficitul cronic al bugetului de asigurĂŁri sociale, de unde pensiile se plĂŁtesc doar prin ĂŽmprumuturi repetate.

De unde nu e… spune un vechi proverb, nici Dumnezeu nu cere! E adevĂŁrat. AceeaÂşi doctrinĂŁ creÂştinĂŁ mai spune ĂŽnsĂŁ cĂŁ poverile existenĂžei trebuie ĂŽmpĂŁrĂžite Âşi cĂŁ nu este etic ca ele sĂŁ cadĂŁ doar pe umerii unora. O statisticĂŁ recentĂŁ aratĂŁ cĂŁ circa 5000 de angajaĂži ai companiilor de stat ĂŽncaseazĂŁ lefuri de crizĂŁ ĂŽntre 60 de milioane Âşi 300 de milioane pe lunĂŁ! ÂŞi cĂŁ amputĂŁrile salariale din 2010 au ocolit cu grijĂŁ acest sector care este cel mai apĂŁsĂŁtor pentru bugetul statului. PuĂžinele companii rentabile au fost vândute, iar ce-a rĂŁmas trĂŁieÂşte din subvenĂžii mascate. Întreprinderi cu pierderi de miliarde ĂŽÂşi plĂŁtesc conÂştiincios, lunĂŁ de lunĂŁ, angajaĂžii Âşi ĂŽÂşi permit chiar sĂŁ mai uite de obligaĂžiile cĂŁtre stat! De ce se ĂŽntâmplĂŁ acest lucru?

Care este raĂžiunea pentru care aceÂşti angajaĂži ai statului au fost favorizaĂži?

RĂŁspunsul e cât se poate de simplu: aici se fac marile operaĂžiuni de sifonare a banului public. De aici se colecteazĂŁ banii negri pentru partide. Aici pot fi recompensaĂži membri clientelei politice prin posturi bune, cu salarii grase. Este câmpul de manevrĂŁ clasic al oricĂŁrui partid aflat la putere! ÂŞi, atunci, cum sĂŁ le tai lefurile acestor oameni care se sacrificĂŁ pentru mersul ĂŽnainte al oricĂŁrei guvernĂŁri? Cu funcĂžionari de stat e altceva. Salariile lor oricum nu erau cine Âştie ce. Iar ei sunt prea strict dependenĂži de cine este la putere. AÂşa cĂŁ…