Pomenirea de şapte luni a guvernării Isărescu este o chestiune care cum iese din tiparele clasice ale aniversărilor ce au ăn vedere, ăn general, cifre rotunde. Putem să acceptăm ideea că intervalul se referă la o naştere prematură - cu tot ce decurge de aici: îngrijorări, atenţie sporită, tratament special. Una peste alta, mandatul dlui Isărescu seamană, făra să vrea, cu cel al ex-premierului Stolojan: şi unul şi altul au avut şi au ca sarcină principală pregatirea alegerilor următoare. Şi unul şi altul au fost racolaţi pentru această funcţie, în perioada de criză majoră, ca tehnocraţi, neînmatriculaţi politic, sperându-se ca prin calificarea lor de finanţişti vor şti să pună degetul pe rănile cele mai dureroase ale societăţii. Stolojan a intrat hotărât cu bisturiul şi a "extirpat" fondurile în valută ale societăţilor comerciale, de care avea nevoie, ca de aer, statul. A fost o operaţiune dificilă, pacientul putea să sucombe. A avut însă noroc şi bolnavul a rezistat pentru a putea fi supus la noi şi noi experimenţe de către "doctorii" care au urmat. Mugur Isărescu a fost, din aceasta perspectivă, anestezistul şef al Tranziţiei. Din turnul său de fildeş de la Banca Naţională, el a vegheat la starea pacientului, înregistrând cu scupulozitate spasmele şi buboaiele prin care acesta elimină secreţiile otrăvitoare ale feluritelor inginerii bancare diagnosticând sec "Caritasita", "Felixita", "Creditita", "Bankcoopita" şi alte maladii ciudate pentru care se credea că nu există alt leac decât adormirea celor atinşi de ele. După şapte luni de guvernare, Mugur Isărescu nu prea are a se lauda cu altceva decât cu curtarea lui de către formaţiunile politice rămase făra candidaţi pentru preşedinţie. O laudă nu prea măgulitoare, deoarece prin aceasta i se neagă, implicit, calităţile de premier, care ar fi mai evidente la predecesorul său de care aceleaşi grupări interesate încearcă să-l lege cu firul de mătase al originalului tandem electoral. Este, daca vreţi, o consecinţă a mai sus-pomenitei priceperi de anestezist, pentru că Mugur Isărescu reuşeşte, iată, în continuare, să ne convingă că n-are nimic de-a face nici cu căderea băncilor ca popicele, nici cu F.N.I.-ul, nici cu inflaţia care o ia razna, şi, în general, cam cu nimic din ce s-a întâmplat în ultimele şapte luni.