Efectele targediei de la Maternitatea Giuleşti sunt contradictorii. Pe de o parte, la vârf, a fost tratată ca un „incident” (preşedintele Băsescu) sau ca o „întâmplare nefericită” (premierul Boc). Apoi, încă din primele momente, cei responsabili – inclusiv directorul dr. Bogdan Marinescu – au pozat în martori nevinovaţi, fiind cât pe ce să-şi asume meritele intervenţiei rapide. Cel mai critic moment a fost acela când a trebuit să se găsească un prim ţap ispăşitor. Premierul a ridicat din umeri, declarând că ministrul Cseke nu i-ar fi făcut nici o aluzie în legătură cu demisia sa. Tot Cseke a ridicat la rândul său din umeri, afirmând că descentralizarea tocmai fiind definitivată, spitalul nu se mai afla în parohia sa. Ca şi bancul cu tabloul gol reprezentând o bătălie dintre români şi turci (primii nu sosiseră, iar ceilalţi tocmai plecaseră). Oprescu, noul patron al spitalului, s-a debarasat în primă instanţă de orice răspundere, pe motiv că maternitatea abia fusese preluată iar municipalitatea nici nu apucase să se dezmeticească în legătură cu această schimbare. Abia într-un târziu primarul a acceptat, cu greu, să-l suspende din funcţie pe colegul său, medic, ca să mai închidă gura presei (gură care urma să fie închisă definitiv de reglementările pe drepturi de autor, câteva zile mai târziu ...)

Până la arestarea asistentei Florentina Cârstea – veritabilul acar Păun al întregii afaceri se pare că numai Dumnezeu din cer e responsabil de această nenorocire. Un reputat medic de origine română, şef al unui prestigios institut din Limbourg, aflat pentru câteva zile prin Bucureşti, îmi mărturisea contrariat că dacă o astfel de întâmplare ar fi avut loc în Germania sau Franţa, ori altă ţară civilizată din Europa, ea ar fi avut drept consecinţă demisia imediată a ministrului Sănătăţii şi – foarte probabil – chiar a primului ministru. Noi, însă, avem avantajul de a nu ne număra printre ţările civilizate ale Europei şi ne putem permite să aruncăm în cârca unei biete asistente toate relele care s-au îngrămădit în sistemul sanitar, de pe urma indiferenţei, neglijenţei şi dispreţului cu care acesta a fost tratat sistematic.

Însuşi refuzul lui Boc de a accepta completarea locurilor libere altfel decât pe baza păgubosului sistem de „1 din 7” reprezintă o mostră de incalificabilă obtuzitate. Zice acesta: Nu îmi permit să  dau oamenii afară şi în acelaşi timp să angajez alţii. Logic. Dar ce vă împiedică să daţi afară funcţionarii şi băgătorii de seamă care iau banii degeaba şi să angajaţi asisrtente şi medici în locurile în care absenţa  lor începe să creeze probleme insurmontabile?
N-aş trece peste un  aspect: ancheta cazului. Procurorul Iacob s-a remarct  prin lunga şi laborioasa anchetă a căutării Elodie pe care a rezolvat-o ştiţi cum. Acestuia i-au trebuit prea multe zile ca să pună mâna pe asistenta neglijentă.

(un  tip de neglijenţă curent  în spitalele noastre) şi foarte puţine  ca să ia o măsură stupefiantă: punerea sub sechestru a maternităţii! Ca şi cum nu ar fi o instituţie publică, ci o banală societate comercială. De aici înainte drumul anchetei pare şi el pavat cu  incompetenţă şi  aberaţii.