Efectele targediei de la Maternitatea Giulești sunt contradictorii. Pe de o parte, la vârf, a fost tratată ca un „incident” (președintele Băsescu) sau ca o „întâmplare nefericită” (premierul Boc). Apoi, încă din primele momente, cei responsabili – inclusiv directorul dr. Bogdan Marinescu – au pozat în martori nevinovați, fiind cât pe ce să-și asume meritele intervenției rapide. Cel mai critic moment a fost acela când a trebuit să se găsească un prim țap ispășitor. Premierul a ridicat din umeri, declarând că ministrul Cseke nu i-ar fi făcut nici o aluzie în legătură cu demisia sa. Tot Cseke a ridicat la rândul său din umeri, afirmând că descentralizarea tocmai fiind definitivată, spitalul nu se mai afla în parohia sa. Ca și bancul cu tabloul gol reprezentând o bătălie dintre români și turci (primii nu sosiseră, iar ceilalți tocmai plecaseră). Oprescu, noul patron al spitalului, s-a debarasat în primă instanță de orice răspundere, pe motiv că maternitatea abia fusese preluată iar municipalitatea nici nu apucase să se dezmeticească în legătură cu această schimbare. Abia într-un târziu primarul a acceptat, cu greu, să-l suspende din funcție pe colegul său, medic, ca să mai închidă gura presei (gură care urma să fie închisă definitiv de reglementările pe drepturi de autor, câteva zile mai târziu ...)
Până la arestarea asistentei Florentina Cârstea – veritabilul acar Păun al întregii afaceri se pare că numai Dumnezeu din cer e responsabil de această nenorocire. Un reputat medic de origine română, șef al unui prestigios institut din Limbourg, aflat pentru câteva zile prin București, îmi mărturisea contrariat că dacă o astfel de întâmplare ar fi avut loc în Germania sau Franța, ori altă țară civilizată din Europa, ea ar fi avut drept consecință demisia imediată a ministrului Sănătății și – foarte probabil – chiar a primului ministru. Noi, însă, avem avantajul de a nu ne număra printre țările civilizate ale Europei și ne putem permite să aruncăm în cârca unei biete asistente toate relele care s-au îngrămădit în sistemul sanitar, de pe urma indiferenței, neglijenței și disprețului cu care acesta a fost tratat sistematic.
Însuși refuzul lui Boc de a accepta completarea locurilor libere altfel decât pe baza păgubosului sistem de „1 din 7” reprezintă o mostră de incalificabilă obtuzitate. Zice acesta: Nu îmi permit să dau oamenii afară și în același timp să angajez alții. Logic. Dar ce vă împiedică să dați afară funcționarii și băgătorii de seamă care iau banii degeaba și să angajați asisrtente și medici în locurile în care absența lor începe să creeze probleme insurmontabile? N-aș trece peste un aspect: ancheta cazului. Procurorul Iacob s-a remarct prin lunga și laborioasa anchetă a căutării Elodie pe care a rezolvat-o știți cum. Acestuia i-au trebuit prea multe zile ca să pună mâna pe asistenta neglijentă.
(un tip de neglijență curent în spitalele noastre) și foarte puține ca să ia o măsură stupefiantă: punerea sub sechestru a maternității! Ca și cum nu ar fi o instituție publică, ci o banală societate comercială. De aici înainte drumul anchetei pare și el pavat cu incompetență și aberații. |