Ideea unei amnistii la adresa persoanelor implicate în special în evenimentele din decembrie 1989 nu este nouã. Ea se pune acum, însã, într-un context nou. De câte ori a fost abordatã a plecat de la premisa cã într-un stat democratic, cu o justiþie democratã, nu se pot folosi metodele totalitare ºi cã, într-o Europã a tranziþiei de la lumea totalitarã la una a respectului faþã de valorile umane, ideea de "deþinut politic" este nu doar nefireascã, dar ºi periculoasã pentru echilibrul general al societãþii. Dincolo de resentimentele ºi de revolta pe care excesele vechiului regim le-a generat în întreaga societate, ideea proceselor din '90 a fost una profund abuzivã. În locul unor procese ale persoanelor care au comis crime sau abuzuri, au fost judecaþi participanþii la o ºedinþã! În locul punerii la zid a ideologiei care a generat un sistem oprimant, au fost condamnate, în bloc, instituþii ale statului (indiferent de natura acestuia).De aceea, nu puþini au fost cei care s-au aºteptat ca dupã trecerea valului de emoþionalitate colectivã, cei în drept sã ia o mãsurã care sã lichideze pentru totdeauna culpele de naturã politicã, tocmai pentru faptul cã ele puteau constitui un precedent periculos. Cã Ion Iliescu n-a fãcut-o, de-a lungul primelor lui douã mandate, e de înþeles pânã la un punct. Ar fi putut sã o facã, fãrã riscul de a fi interpretat altfel, preºedintele Constantinescu. Dar acesta nu numai cã nu s-a gândit la o asemenea variantã, ci, orbit de setea de putere ºi de înlãturare a concurenþilor, a redeschis cutia Pandorei, ordonând obedienþilor ºefi pe care i-a pus peste Justiþie sã redeschidã noi procese.Ne aflãm la 11 ani ºi mai bine de la evenimente. Pe un curs ireversibil al istoriei. Este de mirare, de aceea, de ce problema unei amnistii inflameazã iarãºi, mediul politic. Este de neînþeles cã intoleranþa ºi partizanatul mai pot sã alimenteze un popor care dã toate semnele cã este dornic de normalitate ºi de liniºte socialã.