Ceea ce mulþi gândeau dar nimeni nu îndrãznea sã o afirme rãspicat este revelaþia pe care a avut-o Silvio Berlusconi, vineri, la Bruxelles, în timpul dejunului informal al membrilor U.E. cu candidaþii:Trebuie sã acceptãm ideea cã în lume existã, la aceastã orã, o singurã superputere - Statele Unite ale Americii. Depinde de noi sã facem din Europa Unitã ºi consolidatã o contrapondere. Iatã, a fost nevoie de aproape 12 ani pentru ca ceea ce era evident de a doua zi dupã implozia Uniunii Sovietice, sã fie proclamat ºi recunoscut ca atare. Echilibrul mondial bazat pe teroarea arsenalelor nucleare a menþinut omenirea într-o stare de pace relativã o jumãtate de secol. Dezechilibrul post-sovietic are la bazã ameninþarea teroristã. Rãzboiul cu Irakul nu este un început, ci o continuare a marºului Statelor Unite spre recunoaºterea deplinã a statutului sãu. Exprimarea voinþei americane s-a manifestat ºi în Iugoslavia, drapatã de complezenþã în faldurile NATO. Campania din Afganistan a deschis însã larg uºa intervenþiilor unilaterale, iar Irakul nu constituie altceva decât confirmarea dreptului americanilor de a face ceea ce cred ei cã este bine ºi corect pentru întrega omenire. 'Coaliþia' de sprijin este o ultimã concesie fãcutã prejudecãþilor pe care s-a bazat construcþia instituþionalã de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Este clar cã de acum înainte, americanii nu vor mai irosi nici eforturi diplomatice ºi nici bani pentru a-ºi afirma voinþa legitimã de unicã supremaþie. Pânã unde va putea merge, însã, acest joc? Rãspunsul l-a dat tot Berlusconi: pânã acolo unde o Europã lãrgitã ºi consolidatã economic, ce va include, foarte probabil, ºi o Rusie convertitã definitiv ºi irevocabil la economia de piaþã, va fi capabilã sã-ºi asume rolul de superputere echivalentã. Singurã, sau alãturi de o altã superputere ce se va naºte în Asia, trasând calea unei lumi tripolare. Pânã atunci mai este. Important este momentul prezent. Este bine, este rãu ceea ce se întâmplã? Probabil cã nu este nici bine nici rãu. Este o situaþie obiectivã. Lustrul de democraþie ºi de legalitate al instituþiilor create de spaima nuclearã în ultima jumãtate a veacului trecut nu a fost o manifestare a forþelor binelui, ci consecinþa unui raport obiectiv al centrilor de putere. O lume divizatã în douã blocuri ideologice având aceeaºi bazã - arsenalele nucleare - avea nevoie de o formulã de coexistenþã. paºnicã sau nepaºnicã. Aceastã formulã s-a regãsit în ONU, în tandemul NATO - Pactul de la Varºovia... Acum este America ºi restul lumii. Iar cine nu este cu ea, nu poate fi decât împotrivã - oricât de odios ar suna acest concept de sorginte totalitarã. |