Hai cã Traian Bãsescu ne-a rupt gura încã odatã, dovedind cã nu þine cont nici de bârfe, nici de faptele reale când e sã-ºi punã în operã o idee. Una dintre ultimele sale idei este aceea cã pe post de ambasador ar trebui trimiºi niºte bãieþi care nu se sfiesc sã-ºi exprime, în scris, ataºamentul faþã de cel mai iubit ales al poporului. ªi cum nu sunt prea mulþi, se ºi gãsiserã posturile cele mai potrivite pentru aceºtia: Londra pentru Traian Ungureanu ºi Washingtonul pentru Teodor Baconschi. Primul – consilier neoficial, al doilea angajat cu acte în regulã la Cotroceni ºi cu dispensã pentru a-ºi da cu pãrerea ca analist prin cotidiane. Numai cã pe fondul dãrii afarã în ºuturi a fostului ministru de Externe, din motiv de relaþii neprincipiale cu instituþiile cãrora le era subordonat, proiectul a cãzut! A venit alt ministru, pe care preºedintele nici nu l-a vrut, de-a fost nevoie de restructurare guvernamentalã ca sã poatã fi pus în scaun. Se pãrea cã proiectul ‚ambasadorilor de suflet’ al preºedintelui fusese abandonat. Iatã, însã, cã lucrurile n-au stat aºa. Maºinãria numirilor a lucrat, iar Baconschi a fost ‚transferat’ pe ºest de la Washington la Paris. ÃŽntre timp, formalitãþile s-au perfectat, s-a obþinut chiar ºi agrementul guvernului francez, numai cã taman în ziua în care trebuiau anunþate noile numiri de ambasadori, a cãzut ca un trãsnet ‚scandalul Jaccuzzi’, cu confesiunile emailate ale doamnei ambasador Vulpe, din care reieºea cã dl Baaconschi era un excelent partener de bãi private pe banii statului. ÃŽn aceastã situaþie, singurul lucru care s-a mai putut face a fost sã se tragã câteva zile de timp ºi sã se amâne anunþul public. Nimãnui nu i-a trecut prin cap cã logic ºi de bun simþ – lucru care s-ar fi întâmplat în orice þarã civilizatã – ar fi fost ca numirea dlui Baconschi sã fie suspendatã, cel puþin pânã la clarificarea situaþiei – lucru pe care Ministerul de Externe era dator sã-l facã. Dimpotrivã: sfidând parcã opinia publicã româneascã – dar ºi autoritãþile franceze – s-a decis ca reprezentantul diplomatic al României la Paris sã fie un personaj de al cãrui nume acest scandal va fi legat ca scaiul, spre marea satisfacþie a presei din cele douã þãri, care va avea astfel un subiect garantat.
Nici nu mã mir, dealtfel: postul pe care-l va ocupa dl Baconschi are o solidã tradiþie de scandaluri ºi de cliºeee negative, de la ‚ambasadorul golanilor’ – care a fost Paleologu, pânã la ‚lucrarea’ lui Vãtãºescu de cãtre finul sãu Caius Traian Dragomir, ca sã-i ia locul, sau pânã la mandatul somnolent al lui Oliviu Gherman.
Sper, mãcar, cã pânã când dl Baconschi îºi va lua postul în primire, administraþia ambasadei va reuºi sã-i monteze ambasadorului la reºedinþã un ‚jaccuzzi’. Nu de alta, dar poate cã în drum spre casã, din Mexic, va primi vizita dnei Vulpe… |
|
| Accesari:
2495
|
Adauga o opinie