Într-un celebru "Dicþionar al Diavolului", scriitorul Ambrose Bierce defineºte astfel calitatea de ambasador: "Persoana incomodã sau nedoritã pe care statul o plãteºte pentru a sta cât mai departe de þarã". Nu sunt convins cã definiþia lui Bierce se potriveºte - mãnuºa în cazul domnilor Georgescu (directorul SRI) ºi Criste (Procurorul general), pe care preºedintele Constantinescu i-a propus ºi a reuºit sã-i ºi impunã ca viitori ambasadori în Cipru ºi Germania. În aceste numiri subzistã câteva întrebãri ce se pot desprinde din definiþia mai sus-citatã: ce-au facut domnii Georgescu ºi Criste, de-a lungul manadatului lor, pentru a prefera tipul acesta de exil? De cine se tem ei, sau cei care i-au numit, ºi de ce? ªi - nu in ultimul rând - cât de durabilã este soluþia la care s-a apelat - ºtiindu-se cã ambasadorii pot fi revocaþi oricând, de viitoarea putere, fãrã prea multe explicaþii. (Cum s-a întâmplat, în '96, cu V. Manea Drãgulin, fostul procuror general ºi cu Florin Rãdulescu Boticã, fost parlamentar). În cazul d-lui Georgescu lucrurile par destul de simple. Domnia sa a câºtigat postul de director al SRI ca o expresie a recunoºtinþei preºedintelui Constantinescu pentru faptul cã, în calitate de mandatar financiar al companiei sale electorale, i-a fost aproape. Preºedintele n-a fost deloc preocupat de abilitãþile inginerului hidrotehnician într-un domeniu delicat ca acela al culegerii de informaþii. Dealtfel, serviciul sãu în fruntea SRI s-a caracterizat prin discreþie ºi ineficienþã, în ultimii patru ani instituþia intrând într-un deplin anonimat (ceea ce n-a fost cazul pe vremea dlui Mãgureanu). Nepricepându-se, nu s-a amestecat în treburile subordonaþilor sãi ºi aceºtia ºi-au vãzut de afacerile proprii, nederanjându-l decât cu rezultatele "comenzilor speciale", încredinþate selectiv. Procurorul General a fost numit pentru a miºca din loc Dosarele Revoluþiei pe care dl Constantinescu promisese sã le rezolve, operaþiune delicatã în care titularul de la Cotroceni n-a vrut sã-ºi implice prietenul din copilarie, Sorin Moisescu. Mircea Criste i-a "rezolvat", prin generalul Voinea, pe generalii Stãnculescu ºi Chiþac, alte câteva grade mari aflându-se pe drumul spre puºcãrie. S-ar putea spune, ca într-o piesã de teatru, cã maurii ºi-au fãcut datoria (fiecare, cum a putut) ºi pot sã plece. Sau trebuie sã plece. Spre binele lor ºi al altora. N-ar fi exclus ca aceste decizii sã fi avut acordul tacit al viitorilor guvernanþi care, învâþând ceva mai mult din alternanþa democraticã, pun în lucru o "regulã a jocului".