Revin asupra unei definiĂžii pe care o dĂŁdea, ĂŽn urmĂŁ cu un secol, un mare om de spirit american - Ambrose Bierce pe nume, ĂŽntr-un celebru "DicĂžionar al diavolului" - noĂžiunii de ambasador: "PersoanĂŁ incomodĂŁ cĂŁreia statul ĂŽi oferĂŁ o indemnizaĂžie cu condiĂžia sĂŁ stea departe de ĂžarĂŁ". N-aÂş bĂŁgĂŁ mâna ĂŽn foc cĂŁ definiĂžia nu se potriveÂşte unui destul de mare numĂŁr de persoane care, ĂŽn ultimii 12 ani, s-au perindat pe la misiunile diplomatice ale României. Parte dintre aceÂştia au putut fi vĂŁzuĂži Âşi la recenta - plenarĂŁ, era sĂŁ zic - ĂŽntâlnire de la Ministerul de Externe pe care au avut-o preÂşedintele Âşi premierul cu membrii corpului diplomatic românesc. Este, poate, prima abordare frontalĂŁ, de la cel mai ĂŽnalt nivel, al misiunii actuale a ambasadorilor: mai puĂžinĂŁ ploconealĂŁ, mai puĂžinĂŁ bârfĂŁ, mai puĂžine aranjamente Âşi mai mult interes pentru promovarea intereselor României. Nu doar a celor economice, aÂş adĂŁuga, chiar dacĂŁ acestea constituie o prioritate. Dar o prioritate foarte bine determinatĂŁ politic. ÎntrebĂŁrile care se pun sunt: cât de capabil este corpul diplomatic actual sĂŁ ducĂŁ la capĂŁt o astfel de misiune? Cât de potriviĂži sunt oamenii numiĂži ĂŽn aceste funcĂžii sĂŁ producĂŁ o revigorare a relaĂžiilor politice Âşi economice ale României cu lumea? Cât de clare Âşi eficiente sunt criteriile care stau la baza selecĂžiei Âşi numirii titularilor? Cât de profesioniste sunt echipele pe care le au la dispoziĂžie? Cât de ferme sunt criteriile de evaluare a activitĂŁĂžii ambasadorilor? Sunt, toate, ĂŽntrebĂŁri fĂŁrĂŁ rĂŁspuns sau cu rĂŁspunsuri negative. Din pĂŁcate, activitatea diplomaticĂŁ a României se desfĂŁÂşoarĂŁ constant pe principiile hei-rup-ului oportunist Âşi ale clientelismului politic.  Ambasadori devin, adesea, persoane cĂŁrora puterea trebuie sĂŁ le rĂŁsplĂŁteascĂŁ devotamentul dupĂŁ ce a irosit toate celelalte mijloace. Nu aptitudinile conteazĂŁ, ci partizanatul Âşi modul ĂŽn care, ajunÂşi la post, aceÂştia fac o anumitĂŁ politicĂŁ. Cel mai dezastruos exemplu ni l-a oferit guvernarea cederistĂŁ  care a trimis ĂŽn misiuni cântĂŁreĂži, dascĂŁli, activiÂşti civici, rupĂži nu doar de realitatea domeniului, dar Âşi de exigenĂžele sale majore - ĂŽntre care cunoaÂşterea unei limbi de circulaĂžie a fost pragul cel mai greu de trecut. Ar ĂŽnsemna sĂŁ ne minĂžim cu cinism spunând cĂŁ lucrurile s-au schimbat cu aÂşa grĂŁbire. Balastul - trecut sau prezent - continuĂŁ sĂŁ se manifeste Âşi sarcina trasatĂŁ de "conducerea de partid Âşi de stat" e cu atât mai greu de ĂŽndeplinit cu cât ĂŽi lipseÂşte elementul determinant: o situaĂžie internĂŁ aptĂŁ sĂŁ determine interesul investitorilor strĂŁini.