Parcã e un blestem: dupã Revoluþie, România n-a reuºit sã aibã, constant, ambasadori numiþi ºi recunoscuþi în principalele capitale europene sau transatlantice. Cine va urmãri schemele de personal ale ambasadelor noastre de la Washington, Londra, Paris, Berlin ºi Moscova, va vedea cã aici s-au înregistrat cele mai mari intervale în care nu am fost reprezentanþi la nivelul corespunzãtor. De cele mai multe ori a fost nehotãrârea autoritãþilor (vorba vine: de fapt a premierului ºi a preºedintelui) în privinþa persoanelor care ar putea sã facã faþã exigenþelor acestor posturi. De doi ani ºi ceva încoace a intervenit o altã cauzã: neînþelegerile, adesea violente, dintre preºedinte, pe de o parte ºi miniºtri, premier ori Parlament, pe cealaltã. Ambasadele noastre n-au „cap” pentru cã ce vrea Bãsescu nu vrea Tãriceanu, ºi viceversa. Cel mai ºocant caz îl reprezintã situaþia de la Londra ºi Washington. Aici Bãsescu a vrut cu tot dinadinsul sã recompenseze niºte cântãreþi în strunã de-ai lui, care-i ridicã osanale sãptãmânal în diverse gazete. Pentru Washington l-a propus, mai întâi, pe Sever Voinescu, apoi pe Teodor Baconschi. Pentru Londra a „candidat” Traian Ungureanu. Opoziþia Guvernului ºi a Parlamentului i-a scos însã din cursã pe toþi trei. Recent s-a anunþat cã s-a cãzut la pace ºi, în sfârºit, vor fi trimiºi ambasadori. Vieriþã la Londra ºi Jinga la Washington. Diplomaþi de carierã. Unul a mai fost la post în Germania, celãlalt în Belgia. Ba, ca sã fie ºocul total, s-a anunþat ºi numirea unui ambasador la Moscova: Grigorie, care în prezent este la Ankara. Dar la Moscova avem ambasador, trimis de Bãsescu cu forþa, încã din 2005, cu bube la dosar, dar cu pile la Cotroceni – dl Donca. Numai cã, de doi ani ºi Putin refuzã sã-l primeascã pentru a-ºi prezenta scrisorile de acreditare! Un veritabil afront, privit cu seninãtate de la Bucureºti, cãruia i se datoreazã, în bunã mãsurã, rãceala relaþiei cu Rusia. Dupã „lupte seculare”, iatã cã, dintr-un condei, sunt trimiºi la posturi vreo jumãtate de duzinã de ambasadori. Fãrã condei. Care nu scriu pe la ziare. Mare minune! |