Întrebarea care stăruie în mintea observatorilor fenomenului politic românesc, cu 48 de ore înainte de scrutinul care va oferi răspunsul, este: alternanță sau continuitate? Pentru care din aceste variante vor opta românii pentru viitorii patru ani?Cine încearcă să descifreze un mecanism al fenomenului electoral, răspunsul cel mai la îndemână ar fi: alternanță! Și în 1996, și în 2000, alegerile au fost pierdute - sau câștigate - pe baza votului negativ care a sancționat incapacitatea de administrare a crizelor multiple aduse cu sine de o tranziție prelungită spre ceea ce ar trebui să fie economia de piață funcțională și democrația autentică. Votul negativ indică sentimentul sporit de neîncredere al electoratului față de soluțiile alese de guvernanți, soluții care nu reușesc să facă evident progresul care apare doar în statistici. Momentul 2004 nu este, însă, identic, nici cu 1996 și nici cu 2000. În 1996, partidul majoritar se afla, practic, după șase ani de monopol al puterii, lipsit de lecția de viață a traiului în Opoziție. Se credea - vorba defunctului Văcaru - etern. Așa încât a refuzat cu obstinație să tragă vreo concluzie din propriile sale erori, considerându-și adversarii prea slabi și neexperimentați pentru a-i putea înlocui. Electoratul n-a fost însă de aceeași părere și, plin de speranța unei schimbări, a mandatat Opoziția să treacă la fapte. Cum a trecut, s-a văzut după patru ani când același electorat, dezamăgit, i-a aruncat de la putere pe cei care se dovediseră incapabili de a depăși faza împărțirii beneficiilor guvernării după algoritm. Succesul PDSR-ului din 2000 a însemnat o reinvestire a acestuia cu un capital de încredere pe care exercițiul Opoziției părea să-l justifice. Și l-a și justificat până la un punct. Pentru prestația sa în acești patru ani - concretizată în creștere economică, deschiderea internațională (vizele și NATO) și avansul în procesul de integrare europeană - PSD ar merita să obțină cadoul continuității.Nu poate fi sigur pe el din motive marginale, cel puțin în aparență. Iar aceste motive sunt cele care au condus la semi-eșecul de la locale: suspiciunile de corupție, monopolizarea deciziilor economice, clientelismul și o anumită distanțare de esența socială a programului. Practic, scorul de duminică nu va fi decis atât de forța de convingere a Alianței D.A. cât de ponderea pe care o vor avea în talerele balanței cele două componente ale profilului PSD. |