Întrebarea care stăruie în mintea observatorilor fenomenului politic românesc, cu 48 de ore înainte de scrutinul care va oferi răspunsul, este: alternanţă sau continuitate? Pentru care din aceste variante vor opta românii pentru viitorii patru ani?Cine încearcă să descifreze un mecanism al fenomenului electoral, răspunsul cel mai la îndemână ar fi: alternanţă! Şi în 1996, şi în 2000, alegerile au fost pierdute - sau câştigate - pe baza votului negativ care a sancţionat incapacitatea de administrare a crizelor multiple aduse cu sine de o tranziţie prelungită spre ceea ce ar trebui să fie economia de piaţă funcţională şi democraţia autentică. Votul negativ indică sentimentul sporit de neîncredere al electoratului faţă de soluţiile alese de guvernanţi, soluţii care nu reuşesc să facă evident progresul care apare doar în statistici. Momentul 2004 nu este, însă, identic, nici cu 1996 şi nici cu 2000. În 1996, partidul majoritar se afla, practic, după şase ani de monopol al puterii, lipsit de lecţia de viaţă a traiului în Opoziţie. Se credea - vorba defunctului Văcaru - etern. Aşa încât a refuzat cu obstinaţie să tragă vreo concluzie din propriile sale erori, considerându-şi adversarii prea slabi şi neexperimentaţi pentru a-i putea înlocui. Electoratul n-a fost însă de aceeaşi părere şi, plin de speranţa unei schimbări, a mandatat Opoziţia să treacă la fapte. Cum a trecut, s-a văzut după patru ani când acelaşi electorat, dezamăgit, i-a aruncat de la putere pe cei care se dovediseră incapabili de a depăşi faza împărţirii beneficiilor guvernării după algoritm. Succesul PDSR-ului din 2000 a însemnat o reinvestire a acestuia cu un capital de încredere pe care exerciţiul Opoziţiei părea să-l justifice. Şi l-a şi justificat până la un punct. Pentru prestaţia sa în aceşti patru ani - concretizată în creştere economică, deschiderea internaţională (vizele şi NATO) şi avansul în procesul de integrare europeană - PSD ar merita să obţină cadoul continuităţii.Nu poate fi sigur pe el din motive marginale, cel puţin în aparenţă. Iar aceste motive sunt cele care au condus la semi-eşecul de la locale: suspiciunile de corupţie, monopolizarea deciziilor economice, clientelismul şi o anumită distanţare de esenţa socială a programului. Practic, scorul de duminică nu va fi decis atât de forţa de convingere a Alianţei D.A. cât de ponderea pe care o vor avea în talerele balanţei cele două componente ale profilului PSD.