Pentru cine are memorie bunĂŁ Âşi ani suficienĂži ĂŽn spate, titlul acesta evocĂŁ unul dintre primele filme româneÂşti de succes de prin anii 1950 - 60. ÂŞi anume acela care i-a lansat pe ÂŞtefan Âşi Rodica TapalagĂŁ Âşi pe Iurie Darie. O comedie simpaticĂŁ ce n-a lĂŁsat urme prea adânci in istoria celei de-a Âşaptea arte. Oricum, infinit mai puĂžin adânci decât cele pe care le va lĂŁsa ĂŽn istoria politicii postdecembriste episodul evocat emoĂžional de preÂşedintele BĂŁsescu la sfârÂşitul sĂŁptĂŁmânii trecute. Aproape cu lacrimi ĂŽn ochi - m-am temut cĂŁ or sĂŁ-i izbucneascĂŁ dintr-un moment ĂŽn altul - cu vocea-i gravĂŁ alteratĂŁ de o emoĂžie cu greu reĂžinutĂŁ, Traian BĂŁsescu a dat ĂŽn vileag gestul odios pe care l-a comis Âşeful guvernului: nu i-a rĂŁspuns la telefon! N-am rezistat sĂŁ nu-mi imaginez un Traian BĂŁsescu uluit, dezorientat de anunĂžul Âşefei sale de cabinet: „Nu rĂŁspunde!”. „Cum sĂŁ nu rĂŁspundĂŁ? SunaĂži-l pe aghiotant!”. „Nu rĂŁspunde nici el!” Pe de altĂŁ parte, l-am vazut cu ochii minĂžii pe premier, ĂŽn cabinetul sĂŁu de la Victoria, unde-Âşi bea liniÂştit cafeaua cu Dinu Patriciu sau cu Peter Imre, uitându-se la ecranul mobilului Âşi mormĂŁind: „E BĂŁsescu! N-are decât sĂŁ sune! Sunt ocupat!” Iar apoi, pe aghiotant intând pe vârfuri Âşi Âşoptindu-i ceva la ureche. „Nu sunt! Nu pricepi? Nu m-ai gĂŁsit!”
E de conceput aÂşa ceva? Uite cĂŁ este. ÂŞi nici mĂŁcar nu e o premierĂŁ. Ceva similar se ĂŽntâmpla cu 8 ani ĂŽn urmĂŁ, când Constantinescu suna ĂŽn draci la Victoria ca sĂŁ-l invite pe Vasile la o discuĂžie pentru a-l convinge sĂŁ-Âşi dea demisia. Iar Vasile ĂŽÂşi liniÂştea secretara: „LasĂŁ-l sĂŁ sune! Sunt prin Palat. Nu mĂŁ gĂŁseÂşti!” Dincolo de pitorescul acestor secvenĂže, se desprinde o concluzie: aceea cĂŁ ĂŽn anumite relaĂžii la vârf se ajunge inevitabil la faza necomunicĂŁrii, cu toate mijloacele perfecĂžionate care ne stau la ĂŽndemânĂŁ. Chiar dacĂŁ, vorba lui BĂŁsescu, s-ar fi putut sĂŁ fie voba de chestiuni care vizeazĂŁ siguranĂža naĂžionalĂŁ. Poate cĂŁ asta este soluĂžia pentru a ieÂşi din bĂŁlĂŁcĂŁreala permanentĂŁ la care se dedau primii oameni din stat cu aproape orice prilej. „Abonatul nu se aflĂŁ ĂŽn raza de acĂžiune!”. Sau, mai simplu: „Alo! AĂži greÂşit numĂŁrul!”.