ÃŽn România Europeanã, membrã cu drepturi – ºi obligaþii – depline a comunitãþii continentale, se întâmplã lucruri care te fac sã te întrebi ce cãutãm acolo ºi nu am aderat la Africa, de pildã.
De aproape zece ani, la Gura Ocniþei, lângã Târgoviºte, s-a construit un centru de recuperare pentru bolnavii neuropsihici. Din vechea cazarmã insalubrã, în care fuseserã înghesuiþi, ani de zile, unii peste alþii, bolnavi din toatã þara - oameni care, dupã decenii, ori rãmãseserã fãrã familii, ori rupseserã cu totul legãtura cu acestea – se mutaserã în saloane decente cu toate utilitãþile ºi gândite special pentru a le putea oferi un adãpost corespunzãtor. Construcþia noului centru a fost posibilã cu asistenþã europeanã ºi demersuri ºi insistenþe nesfârºite din partea ºefei Centrului, doctoriþa Mariana Sãvulescu. ÃŽncã de la apariþia noului centru, grupurile de interese ºi afaceri locale au fãcut presiuni asupra administraþiei judeþene pentru a se da o altã destinaþie, mai lucrativã, patrimoniului de acolo. Personaje pragmatice l-au vãzut mai potrivit pentru un hotel pentru pensionari cu venituri mari, decât adãpost pentru „nebuni”. A fost nevoie, la vremea respectivã, de intervenþia ºefului statului ca sã nu i se schimbe peste noapte destinaþia. Dar, aproape în permanenþã, doctoriþa Sãvulescu – om dedicat meseriei ºi caritãþii – a avut de luptat cu indiferenþa ºi reaua voinþã a autoritãþilor judeþene, care aproape în permanenþã au lãsat Centrul la limita subzistenþei.
Zilele cele mai negre s-au abãtut asupra centrului în varã, odatã cu schimbarea de „regim politic” de la Târgoviºte. Noul preºedinte al Consiliului Judeþean, pe nume Florin Popescu, s-a dovedit un duºman neîmpãcat ai ideii de a avea în îngrijire Gura Ocniþei. Dupã repetate încercãri de trimitere acasã a pacienþilor sau de deturnare a destinaþiei spaþiului acestuia, sesizate, organele centrale au decis, în cele din urmã, trecerea Centrului din subordinea administraþiei locale, în aceea a Ministerului Sãnãtãþii. Numai cã formalitãþile dureazã, iar pe perioada rãmasã pedelistul Popescu a considerat cã trebuie sã se spele pe mâini ºi sã nu mai acorde nicio alocaþie centrului. Rãmas fãrã finanþare, fãrã bani de gaze ºi curent, fãrã bani de salarii, Gura Ocniþei e în pragul colapsului. Binevoitori de la judeþ recomandã ca soluþie trimiterea bolnavilor acasã ºi trecerea personalului în ºomaj. Hranã mai este doar pentru câteva zile, iar perpectiva reglementãrii administrative a situaþiei ameninþã sã se mai întindã pe vreo douã luni.
Ce e de fãcut? Toatã lumea ridicã din umeri ºi probabil cã unica soluþie ar fi ca celor de la Bruxelles sã li se înfãþiºeze modul în care România îºi trateazã membrii defavorizaþi ai societãþii, în plin secol XXI... ªi cum sunt înfometaþi, voluntar, peste 300 de oameni nefericiþi.
|
| Accesari:
3062
|
Adauga o opinie