"Lupta de clasă" dintre președinte și premier se ascute mereu. Prăpastia dintre aliați se adâncește cu fiecare zi și unul dintre momentele de escaladare a relației l-a constituit tocmai debutul consultărilor pe care președintele le-a organizat pentru a analiza, cu reprezentanții formațiunilor parlamentare, cele patru teme majore ale actualității - legile securității naționale, legea minorităților, revizuirea Constituției și spălarea banilor. În stilul său tranșant, președintele l-a luat în primire din primul moment pe premier. În loc de "bună ziua" i-a trântit frontal acuzația că a uitat ce se discutase în CSAT. În stilul la fel de tradițional al premierului, acesta s-a făcut mic și a înghițit bobârnacul, pentru ca - după ce l-a digerat în timpul consultărilor să dea replica la urmă, la declarații (în timp ce președintele părăsea ostentativ scena). Schema începe să devină clară: Băsescu atacă, Tăriceanu încasează pe moment pe tăcute, după care revine în forță! Nu este schema ideală, pentru premier cel puțin care, în fața opiniei publice apare nu atât ca o persoană prudentă, mai meditativă și mi cumpătată, ci ca un aflată în permanentă defensivă în fața unui partener impetuos, care tratează deschis orice problemă. Din punct de vedere politic, însă, Tăriceanu își consolidează o poziție care multă vreme a părut a fi la latitudinea președintelui, care îl făcea să demisioneze atunci când îi venea lui bine. Rezistența manifestată față de inițiativele de la Cotroceni și contrele tot mai dure și într-un front tot mai solidar indică faptul că PNL-ul este tot mai conștient d epoziția favorabilă pe care o ocupă deținând frânele executive. Tăriceanu a încetat să mai fie o marionetă a aliatului său electoral. Mai mult, Tăriceanu a devenit motorul rezistenței tăcute dar eficiente în fața ofensivei democrate care încearcă să pună în discuție rolul conducător al liberalilor în Alianță. Iritarea prezidențială, dată promt pe față, vine și faptul că tocmai liberalii sunt cei care au cele mai multe și mai hotărâte rezerve față de aspecte esențiale ale strategiei de securitate națională, clocită la Cotroceni în sensul de a oferi instituției prezidențiale competențe și puteri sporite. Nu atât libertățile fundamentale ale cetățeanului sunt cele care îi îngrijorează pe liberali, cât posibilitatea ca Băsescu să controleze și să manipuleze serviciile secrete în sensul slăbirii pozițiilor oligarhice pe care le dețin reprezentanții acestui partid. Și, eventual, înlocuirea lor cu reprezentanți ai oligarhiei democrate.
|