Ca orice relație care tinde să se consolideze, întâlnirile pe furiș ale liderilor liberali cu cei social-democrați au trecut la o fază semioficială, care precede, de regulă, anunțul matrimonial. Săptămâna trecută ei s-au așezat la o masă și au discutat pe îndelete ce ar avea de făcut pentru a-și oficializa legătura, în vederea menajului postelectoral. Deși cei prezenți au convenit să nu facă declarații decât împreună, în cadru festiv, câte ceva tot a mai transpirat. Și anume că în perspectiva celor două campanii electorale, formațiunile lor nu numai că se vor abține să se atace direct, dar se și vor sprijini tacit prin oferirea votului către candidații cei mai bine plasați. Privind lucrurile cu ceva mai multă atenție observăm că, într-un fel, se repetă scenariul din 2000. Și atunci, PNL și PD se aflau pe poziții antagoniste deși guvernaseră – catastrofal - împreună, cu afilieri ideologice diametral opuse, dar cu un interes comun: plasarea cât mai onorabilă în clasamentul electoral. Cine spune că înaintea semnării acordului pentru formarea Alianței, liberalii și democrații se gândeau la câștigarea alegerilor, înseamnă că nu prea mai are ținere de minte.Însumate procentele din sondaje ale celor două partide abia treceau de 20, în timp ce buldozerul social-democrat era creditat cu peste 50 la sută din opțiuni. Aritmetica electorală funcționează însă după criterii aproape alchimice. Ce s-a întâmplat atunci s-a datorat mai puțin vigorii alianței nou formate și mai mult eroziunii interioare a partidului lui Năstase. S-a legitimat însă formula unui „front” al Opoziției care poate să doboare Puterea. Acum lucrurile sunt nițel diferite: deși se află la guvernare de peste 3 ani, PNL nu este perceput ca Putere. Adevărata Putere este la Cotroceni și în apendicele său, Partidul Democratși Liberal. Procentajele cu care este creditat acesta fac din el o țintă pentru cei care nu doresc o nouă etapă de guvernare printr-un partid unic. De aceea, pentru PSD nu liberalii vor fi ținta atacurilor din campanie, ci democrații și urmele lăsate de aceștia în cei doi ani de co-guvernare. Cu liberalii se va instala un armistițiu pentru a le permite acestora să supraviețuiască alegerilor și să poată oferi zestrea necesară formării unei majorități. Tentativa de coagulare de dreapta a lui Tăriceanu, prin asimilarea PNȚCD-ului și a Acțiunii Populare e una cosmetică. Cele două formațiuni – fantomă nu-i vor duce decât iluzia unei consolidări, nu și voturilor necesare.Alianța proiectată dintre social – democrați și liberali nu este una PENTRU ci una CONTRA: contra adversarului comun – Traian Băsescu. Un PDL ajuns la guvernare amenință nu doar stabilitatea celor două partide, ci și supraviețuirea lor. În cazul în care vor reuși să obțină câștig de cauză, vor putea să guverneze cel puțin prin prisma faptului că atunci când s-a aflat în exercițiul funcțiunii, fiecare a folosit câte ceva din recuzita ideologică și de acțiune a celuilalt. |