Se poate spune că, duminică, Partidul Umanist Român a înregistrat, primul, victoria în actualele alegeri! Prin refacerea polului social democrat de acum patru ani, într-o formulă revizuită, având în vedere faptul că umaniştii au devenit între timp sociali-liberali, perspectiva alegerilor din noiembrie devine mai clară. Acest lucru se întâmplă nu atât prin vreo contribuţie esenţială a electoratului umanist-buimăcit şi el de prea desele viraje ideologice din poligonul personal al preşedintelui Voiculescu-cât printr-o eventuală contracarare al efectului negativ pe care l-ar putea avea în plan mediatic trustul de presă al patronului spiritual şi material al mişcării. Dacă ne aducem bine aminte, în 2000 Antena 1 şi Jurnalul Naţional nu au excelat prin susţinerea PDSR-ului, aportul lor la victorie fiind practic insesizabil. Alianţa preelectorală a avut atunci darul de a servi opiniei publice imaginea unui front comun format din mai multe entităţi (a fost atunci şi bizarul Partid al Automobiliştilor, al inginerului Niculescu în formaţie), pentru că erorile grave ale trecutei guvernări îi ofereau practic pe tavă puterea. A fost, dealtfel, prima prezenţă semnificativă pe scena politică a partidului Umanist care-şi încercaseră puterile pentru prima dată în 1996, într-un bloc format împreună cu nişte ecologişti de-ai lui Iorgovan şi cu agrarienii muribunzi ai lui Surdu, suferind un eşec usturător. Prezenţa în Parlament din ultimii patru ani n-a prea fost de natură să întărească partidul, în acest interval PUR-ul cunoscând o veritabilă disoluţie prin dezertarea în masă a reprezentanţilor săi spre partidul-tutore. Odată cu opţiunea pentru PSD, PUR îşi asigură pentru încă patru ani supravieţuirea în primul eşalon politic, de data aceasta fiind de bănuit că, învăţând din erorile trecutului, îşi va asigura suplimentar beneficiile- apartenenţa celor nu ştiu exact câţi parlamentari pe care îi reclamă şi comanda misterelor pe care le cere.