De cinci ani Mihail Vlasov se străduie din răsputeri să ajungă la conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Pentru a-şi atinge scopul, a atacat succesiv preşedintii George Cojocaru, Victor Babiuc şi mai recent Dragoş Şeuleanu. Urmărind să atragă de partea sa votanţi din rândul preşedinţilor judeţeni, le-a promis că se va desfiinţa Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi-i va împărţi patrimoniul între sprijinitorii săi. Apoi va desfiinţa Romexpo şi va împărţi bunurile acesteia. Domnul Vlasov vinde blana ursului din pădure şi omite faptul că astfel de transformări nu se pot face decât pe cale judecătorească prin procese lungi şi complicate iar abilităţile sale de avocat al baroului Iaşi, ca şi pilele şi relaţiile pe care le mai are nu au putut duce în cinci ani la câştigarea vreunui proces, ba mai mult la Parchet sunt pe rol 5 sau 6 plângeri penale împotriva sa. Dihonia din sistemul cameral românesc provocată de domnul Vlasov şi camarila sa are putea avea efecte mult mai grave.
Legea Camerelor de Comerţ şi Industrie recent adoptată la iniţiativa şi insistenţele domnului Vlasov are lacune foarte mari printre care şi lipsa unor măsuri sancţionatorii. Astfel, dacă una dintre camere nu doreşte să se afilieze la noul sistem nu poate fi obligată să o facă pentru că s-ar încalca dreptul la liberă asociere.
Recent, mai mulţi preşedinţi de camere teritoriale printre care şi Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti care are în componenţă circa 70% din comercianţii înscrişi la nivel de ţară, au afirmat că în cazul în care conducerea ar fi preluată de Mihail Vlasov, se vor retrage din sistemul actual. De asemenea, Uniunea Camerelor Bilaterale având în componenţă 40 de organizaţii poate acţiona în acelaşi mod dacă va fi obstrucţionată în realizarea obiectivelor pe care le urmăreşte.
Principalele imputări pe care ei le fac lui Vlasov sunt: trecutul dubios înainte de 1989 când a fost shopist, judecător comunist şi chiar condamnat pentru trafic de influenţă; lipsa de sinceritate şi corectitudine mascată de numeroase promisiuni neonorate, cum ar fi susţinerea că nu va candida dacă se votează legea şi până la momirea a nu mai puţin de opt preşedinti judeţeni pe care i-ar numi vicepreşedinţi; comportamentul său coleric, generator de conflicte care nu se vor încheia după alegeri; lipsa de tact în relaţiile cu instituţiile statului şi mai ales cu mass-media; faptul că nu are charisma si nici abilităţile necesare pentru a realiza cooperarea cu organismele internaţionale sau naţionale cu care Camera de Comerţ şi Industrie a României are relaţii deja stabilite.
Pe 27 decembrie 2007 la Camera de Comerţ şi Industrie a României vor avea loc alegeri şi pe bună dreptate ne întrebăm ce se va întâmpla cu sistemul Cameral din România şi, mai ales, dacă acesta se va menţine unitar sau se va destrăma?