Modul în care s-au derulat evenimentele în PNL, în utimele douã luni, iese din tiparul obiºnuit al vieþii politice româneºti. Scãpaþi din strînsoarea dictaturii, românii au lansat cursa naþionalã a unei ºanse pentru fiecare. Sute, mii, zeci de mii de mici dictatori s-au lansat în bãtãlia pentru un loc cât mai în faþã, pentru o funcþie cu secretarã, ºofer ºi multe, multe conferinþe de presã în care sã-ºi poatã exprima propriile pãreri despre tot ºi despre nimic. Cu mici excepþii competiþia pentru conducerea unor formaþiuni politice a fost acerbã ºi, din acest punct de vedere, Partidul Naþional Liberal este un model demn de a fi studiat. Partidul cu cei mai mulþi veleitari, cu cei mai mulþi lideri pe cap de membru de partid, s-a remarcat prin repetate ruperi ºi divizãri, urmate de simulacre de coagulãri. Criza iminentã în care s-a aflat din nou partidul în aceastã varã, a cunoscut o rezolvare pe cât de originalã, pe atât de categoricã: preºedintele Stoica, puternic contrat de eterna "aripã Patriciu", a renunþat pur ºi simplu la putere ºi la comandã, cedându-le unuia care tocmai se pregãtea sã se retragã: Stolojan. Inflexibilul premier din '92 zgârcit la vorbã ºi extrem de tenace, a pus condiþii inacceptabile. Spre surprinderea sa, au fost acceptate ºi Congresul Extraordinar n-a fãcut altceva decât sã confirme cadoul care i se fãcea: un partid ºi toate pârghiile de decizie. Congresul a ales, pus ºi simplu un dictator - pentru cã Stolojan nu ºi-a impus doar programul de acþiuni ci ºi echipa cu care va lucra. Este de mirare cum o formaþiune atât de puþin dispusã sã se alinieze în orice problemã, a putut sã dea onorul acestei veritabile lovituri de partid, pusã la cale de marele sforar Stoica! Singura explicaþie o constituie deruta ºi teama care au cuprins partidul, cã în faþa avansului implacabil - concretizat în controlul tot mai strict al tuturor segmentelor sociale - al partidului de guvernãmânt, Stolojan este singura persoanã capabilã sã salveze partidul de la o nouã dispariþie de pe scena politicã parlamentarã. Triumful lui Stolojan poate fi, însã, înºelãtor. Dacã rezultatele nu vor veni rapid, dacã sondajele nu vor semnala o creºtere cât de micã, dictatorul este în primejdie. O "revoluþie" liberalã l-ar putea arunca definitiv în afara politicii. Chiar dacã cu preþul dispariþiei partidului însãºi. |