Cea mai rentabilã crimã parc a fi, în ziua de astãzi, aceea comisã cu maºina. Ai boalã pe cineva, vrei sã-1 scoþi (la propriu) din circulaþie? Nu-þi rãmâne decât sã gãseºti un fiu de lãutari celebri sau un la fel de celebru folkist, sã-i dai sã bea zdravãn ºi sã-i arãþi pe cine trebuie sã cureþe. Succes garantat! Mai existã o variantã: sã iei un barosan din lumea afacerilor, sau un ºef de serviciu secret. Aici însã, cred cã e ceva mai scump ºi mai riscant. Pentru cã lãutarul poate sã invoce în apãrarea sa sacrificiile fãcute pentru a purta pe meridiane mesajul artei interpretative româneºti, iar folkistul - contribuþia sa activã la schimbarea regimului politic prin interpretarea unor cântece militante în diferite pieþe. Puºi în faþa unor asemenea cazuri, anchetatorii vor fi cu ochii în patru ºi nu vor risca cu nici un preþ sã fie taxaþi drept cãlãi ai artei interpretative sau - Doamne fe- reºte! - ca având alte opþiuni politice: dupã ce au tras, ani lungi, de duºcã, votcã Stolicinaia, sã le putã ºi cel mai fin whisky scoþian, conform teoriei „Cine a supt cinci ani la ruºi...".
Soluþia miraculoasã e alcoolemia. La omul simplu, neumblat prin lume ºi prin politicã, aceasta este staþionarã. La meritocraþi e variabilã: mai nou o sticlã datã pe duºcã îºi face efectul în capul meritocratului doar dupã vreo douã ore, când nefericiþii sunt deja morþi ºi accidentul comis cu brio! Alcoolemia asta se miºcã ceva de speriat, coborând la minimul care desparte infracþiunea de contravenþie când þi-e (lui, adicã, fãptuitorului) lumea mai dragã.
I-aþi vãzut cumva în puºcãrii pe fotbalistul Mironaº, pe colonelul Bernevig? Nici pomenealã. S-ar putea sã nu-1 vedeþi nici pe Sterian. Pentru cã, în România, mai nou, alcoolemia salveazã meritocraþia. La puºcãrie merg fraierii...