Nu existã soluÞii perfecte pentru a implementa democraÞia. DemocraÞia Însãºi este imperfectã, dar ceva mai bun societatea nu a reuºit sã inventeze Încã. Aºa cã trebuie sã lucrãm cu ceea ce avem la Îndemânã.
În 1990 am reinventat un sistem electoral. Diferit de ceea ce se petrecuse pânĂŁ atunci, ĂŽntr-o formulĂŁ de o simplitate de cristal: candidaĂži unici Âşi dreptul de a spune „da”. PânĂŁ la un procent de sutĂŁ la sutĂŁ. Pluripartidismul a adus o complicaĂžie: aveam de ales ĂŽntre mai multe partide, e drept, foarte asemĂŁnĂŁtoare unele cu altele, cam cu aceleaÂşi platforme, dar cu unele diferenĂže. În cele din urmĂŁ, alegerea s-a referit, aproape sistematic, la persoane, la carisma sau lipsa lor de carismĂŁ. Abia mai târziu a ĂŽnceput sĂŁ funcĂžioneze principiul apartenenĂžei la o fortĂŁ politicĂŁ de un anumit tip. OpĂžiunea pentru listele de partid a fost, ĂŽn primii ani de democraĂžie, una fireascĂŁ. Nu exista un alt mijloc de a departaja opĂžiunile. Fiecare partid avea una sau mai multe „locomotive”, la remorca cĂŁrora evoluau oameni ce abia dupĂŁ aceea urmau sĂŁ fie cunoscuĂži Âşi percepuĂži. AÂşa cum era de imaginat, treptat Âşi ĂŽn liste Âşi-au fĂŁcut tot mai des loc candidaĂži ale cĂŁror „jertfe patriotice - cel mai adesea financiare - trebuiau rĂŁsplĂŁtite. Sau candidaĂži care trebuiau - din raĂžiuni superioare -  puÂşi la adĂŁpost cel puĂžin patru ani. Omul vota, dar abia dupĂŁ un timp constata ce-a votat. ÂŞi pe cine. Surprizele au fost inerente. Dar, trebuie spus, practic ĂŽntreaga clasĂŁ politicĂŁ actualĂŁ este rezultatul votului pe liste. Votul pe liste a permis consolidarea grupĂŁrilor ideologice (sau de interese) ca partide. Altminteri ar fi fost aproape imposibilĂŁ coagularea actualĂŁ. Am plecat, ĂŽn ’90 , de la un vreo 200 de partide, dintre care vreo douĂŁ duzini au intrat ĂŽn primul parlament. Dar asta ĂŽn condiĂžiile existenĂžei unui partid mare care Âşi-a asigurat pârghiile de putere. ImaginaĂži-vĂŁ, ĂŽn parlamentul de astĂŁzi, 24 de partide, cu tot atâÞia lideri, cu tot atâtea grupuri parlamentare, cu tot atâtea opĂžiuni divergente. Intregul sistem politic acual este construit pe principiul listei. Iar defectele sau inconvenientele sale nu derivĂŁ din principii, ci din proasta sau defectuoasa sa gestionare. Intrarea ĂŽn parlament sau ĂŽn consiliile locale a unor neaveniĂži sau ariviÂşti nu este consecinĂža principiului, ci a aplicĂŁrii lui. În loc de a se lucra pentru corijare Âşi pentru perfecĂžionare, acum se scoate practic patul din casĂŁ pentru a se pedepsi consoarta cu apucĂŁturi pĂŁcĂŁtoase. A fost mult mai simplu pentru toatĂŁ lumea sĂŁ accepte – pentru a apĂŁrea drept „corect politic”- un alt principiu, decât sĂŁ se perfecĂžioneze cel existent. Uuninominalul va fi la fel de defectuos ca Âşi lista, dacĂŁ la baza funcĂžionĂŁrii lui se vor pune aceleaÂşi procedee politicianiste. În locul unor neaveniĂži vom avea alĂžii. În plus, o bunĂŁ perioadĂŁ, pânĂŁ când va ĂŽncepe sĂŁ-i fie ĂŽnĂželes mecanismul, lumea va trĂŁi ĂŽntr-o confuzie, suportâdu-i consecinĂžele.
Trecerea de la listĂŁ la uninominal – un model de conformism Âşi de oportunism care va marca mersul ĂŽmpleticit al politicii pentru o bunĂŁ perioadĂŁ  de acum ĂŽncolo, ridicând semne de ĂŽntrebare faÞã de capacitatea de a ne ĂŽnsuÂşi principiile elementare ale democraĂžiei. Este, pânĂŁ la urmĂŁ, un exerciĂžiu de alchimie, din care nu va rezulta „metalul preĂžios” la care visĂŁm.