Se-ntorc păsările călătoare... Ioana Maria Vlas, mai alaltăieri, fără banii FNI-iştilor care au dormit liniştiţi.  Gerald Gorduna, fără banii jucătorilor de la circuitul 'Gerald', mai ieri. Se-ntorc oamenii la locul faptei, pentru a da o socoteală mai mult formală, dar care îi şi eliberează, într-un fel, de stressul ascunzişurilor printre străini.  Fie banii rămaşi cât de puţini, parcă tot acasă e mai bine. Gorduna, găbjit pe undeva prin Italia de Interpol, este plecat de aproape zece ani!  Unii au şi uitat, între timp, ce-a fost cu 'Gerald'-ul ăsta şi probabil că nici 'Caritas'-ul nu le mai spune prea multe.  Acestora mă voi mărgini să le amintesc faptul că jocurile piramidale n-au fost inventate în România, ci undeva prin America, în timpul Marii Depresiuni.  Ele au fost un însoţitor constant al tuturor perioadelor de criză, când oamenilor dezorientaţi, aflaţi în cumpănă, li se flutura prin faţa ochilor promisiunea unor câştiguri mari, în timp scurt şi cu efort minim.  Procedeul este relativ simplu, şi implică, pentru a funcţiona, o dezvoltare continuă, premiile neputându-se plăti decât din depunerile noilor veniţi.  De regulă, sistemul cade în momentul în care ritmul noilor intrări se încetineşte.  Este, păstrând proporţiile, ceva de genul epidemiilor molipsitoare care au propagări spectaculoase urmate de remisiuni spontane. Spre deosebire de epidemii, acţiunea jocurilor piramidale nu prea se lasă cu anticorpii meniţi să ofere imunitate.  Jucătorul român la circuite piramidale pare a fi menit să facă toate bolile posibile.  Cine s-a fript la 'Caritas' a dorit să se frigă şi la 'Gerald', şi la 'Safi' şi la 'FNI' şi la tot ce-a mai inventat mintea omenească. Circuitul 'Gerald', localizat la Focşani, a atras rapid prin '92-'93 peste 250.000 de jucători, mulţi veniţi şi din Basarabia.  Gorduna şi asociaţii săi i-au înşelat cu peste 500 milioane de dolari, bani de a căror urmă, ca deobicei, nu se mai poate da.  'Au înşelat' - mi se pare însă un termen impropriu: să nu-şi închipuie cineva că Gorduna şi ai săi, ca şi Stoica la 'Caritas', au umblat din casă în casă, făcând eforturi să-i convingă pe oameni să joace.  Nicidecum: aceştia sunt cei care s-au năpustit, dându-le pe mână bruma de câştig pe care o aveau, cei care au făcut presiuni să li se primească bani, cei care n-au ştiu ce mijloace să mai folosească pentru a ajunge mai repede la ghişeu. Prostia se plăteşte, spune un proverb.  Preţul pare însă nu doar prea mare, ci şi permanent indexat, oridecâte ori apare o nouă tentaţie cusută cu aţă albă/neagră.