Dosariada e pe val. Colegii de la CNSAS au reușit, în ultimul moment, să se salveze de la ridicolul unor decizii pe dos renunțând să o mai ‚albească’ pe Mona Muscă. Au reușit-o, însă cu alți vreo șapte parlamentari, dintre cei care consideră că ei, spre deosebire de alți turnători, își făceau doar datoria față de țară. Că mai încasau pentru asta și niște bănuți, e altă poveste. Politicienii au fost însă eclipsați, în ultimele zile, de oamenii de cultură și reprezentanții societății civile cu epoleți pe sub cămăși. Domni și doamne cu pretenții civice, care se bat de 17 ani cu pumnii în piept îngrijați până la sacrificiu de soarta democrației, încep să-și recitească notele și informările cu aproape uimire. Parcă n-au fost ei. Fenomenul e spectaculos și reține cu precădere atenția unei opinii publice fascinate de spectacolul grotesc al prăpastiei dintre vorbe și fapte, dintre pretenții și putințe. Este și asta una dintre multele diversiuni care se produc în laboratoarele de specialitate. O diversiune care, însă, nu va reuși să acopere faptul că după calcule bazate pe documente, cam vreo 200 dintre cei 500 de parlamentari români au avut un anumit tip de relație cu instituția care pare acum să fi guvernat cu o autoritate mai mare decât cea factorului politico-ideologic cariera îi era subordonată.
Informatorii sunt, însă, plevușca! Campania declanșată de Traian Băsescu, ca un fel de ucenic-vrăjitor care nu mai știe să pună dopul la clondirul fermecat, amenință să explodeze pe un alt palier. Este vorba despre deconspirarea ofițerilor acoperiți. Aceia care, după ce au intrat în politică sau în administrație pe funcții importante, au semnat cu seninătate în documente oficiale, potrivit prevederilor legii, că nici usturoi n-au mâncat și nici gura nu le mirose a securitate. Algoritmul investigațiilor pe care CNSAS este obligat să le facă să apropie periculos de câteva nume grele și cu poziții extrem de importante. Oameni competenți de altfel, care și-au câștigat prestigiu și apreciere, dar care au preferat să ignore o obligație legală decât să-și piardă pozițiile. Aici ne rezervă actualitatea câteva dintre surprizele majore ale săptămânilor sau lucrurilor care urmează. Ca să nu mai vorbim de ravagiile pe care le poate face ordonanța de urgență prin care se înlătura termenul de ‚poliție politică’, lăsându-se cale liberă colaborării cu securitatea. Gurile rele spun că încrâncenarea cu care liberalii vor să facă acest lucru cât mai repede cu putință, aduce cumva cu inițiativa sinucigașă a țărăniștilor din precedenta guvernare care au impus un prag electoral pe care ei înșiși n-au mai reușit să-l treacă. Doar vreo 20 de liberali se vor afla în situația de a trebui, din această cauză, să renunțe la mandat, basculând întregul eșicher politic, poate până la a-l arunca din scaun pe premierul Tăriceanu.
|