Dosariada e pe val. Colegii de la CNSAS au reuºit, în ultimul moment, sã se salveze de la ridicolul unor decizii pe dos renunþând sã o mai ‚albeascã’ pe Mona Muscã. Au reuºit-o, însã cu alþi vreo ºapte parlamentari, dintre cei care considerã cã ei, spre deosebire de alþi turnãtori, îºi fãceau doar datoria faþã de þarã. Cã mai încasau pentru asta ºi niºte bãnuþi, e altã poveste. Politicienii au fost însã eclipsaþi, în ultimele zile, de oamenii de culturã ºi reprezentanþii societãþii civile cu epoleþi pe sub cãmãºi. Domni ºi doamne cu pretenþii civice, care se bat de 17 ani cu pumnii în piept îngrijaþi pânã la sacrificiu de soarta democraþiei, încep sã-ºi reciteascã notele ºi informãrile cu aproape uimire. Parcã n-au fost ei. Fenomenul e spectaculos ºi reþine cu precãdere atenþia unei opinii publice fascinate de spectacolul grotesc al prãpastiei dintre vorbe ºi fapte, dintre pretenþii ºi putinþe. Este ºi asta una dintre multele diversiuni care se produc în laboratoarele de specialitate. O diversiune care, însã, nu va reuºi sã acopere faptul cã dupã calcule bazate pe documente, cam vreo 200 dintre cei 500 de parlamentari români au avut un anumit tip de relaþie cu instituþia care pare acum sã fi guvernat cu o autoritate mai mare decât cea factorului politico-ideologic cariera îi era subordonatã.
Informatorii sunt, însã, plevuºca! Campania declanºatã de Traian Bãsescu, ca un fel de ucenic-vrãjitor care nu mai ºtie sã punã dopul la clondirul fermecat, ameninþã sã explodeze pe un alt palier. Este vorba despre deconspirarea ofiþerilor acoperiþi. Aceia care, dupã ce au intrat în politicã sau în administraþie pe funcþii importante, au semnat cu seninãtate în documente oficiale, potrivit prevederilor legii, cã nici usturoi n-au mâncat ºi nici gura nu le mirose a securitate. Algoritmul investigaþiilor pe care CNSAS este obligat sã le facã sã apropie periculos de câteva nume grele ºi cu poziþii extrem de importante. Oameni competenþi de altfel, care ºi-au câºtigat prestigiu ºi apreciere, dar care au preferat sã ignore o obligaþie legalã decât sã-ºi piardã poziþiile. Aici ne rezervã actualitatea câteva dintre surprizele majore ale sãptãmânilor sau lucrurilor care urmeazã. Ca sã nu mai vorbim de ravagiile pe care le poate face ordonanþa de urgenþã prin care se înlãtura termenul de ‚poliþie politicã’, lãsându-se cale liberã colaborãrii cu securitatea. Gurile rele spun cã încrâncenarea cu care liberalii vor sã facã acest lucru cât mai repede cu putinþã, aduce cumva cu iniþiativa sinucigaºã a þãrãniºtilor din precedenta guvernare care au impus un prag electoral pe care ei înºiºi n-au mai reuºit sã-l treacã. Doar vreo 20 de liberali se vor afla în situaþia de a trebui, din aceastã cauzã, sã renunþe la mandat, basculând întregul eºicher politic, poate pânã la a-l arunca din scaun pe premierul Tãriceanu.
|