Odatã cu anul electoral 2008 s-a declanºat ºi campania pentru locale. Pe faþã ºi tot mai insistent. Aspiranþii la funcþia de primar general al Capitalei au început deja sã dea din coate pe la uºile televiziunilor, simþind cã momentul este propice, mai ales cã Videanu, care pare sã-ºi fi fãcut plinul, nu manifestã vreo intenþie de a-ºi prelungi mandatul.
ÃŽn februarie se vor îndeplini 16 ani de când Capitala are primar general ºi primari de sectoare aleºi democratic. Dupã doi ani de numiri, timp în care s-au perindat prin Primãrie tot felul de figuri pe care memoria publicã le refuzã, bucureºtenii au mers la urne ºi ºi-au ales „generalul”. Aflat în competiþie cu figuri mult mai mediatizate - Cazimir Ionescu, Cãlin Popescu Tãricenu - ilustrul necunoscut Crin Halaicu a câºtigat la pas, purtat pe valul unui vot „contra” puterii feseniste a momentului. Validat de Convenþia Democratã, el ºi-a consumat cei patru ani de mandat intrând tot mai acut în opoziþie cu aceasta, pânã la momentul în care, în 1996, Victor Ciorbea a fost prezentat ca un candidat anti-Halaicu ºi nu al aceleiaºi forþe politice. Aceastã interpelare subtilã a fãcut ca un personaj cu popularitatea lui Ilie Nãstase sã piardã în faþa unui fost procuror devenit sindicalist scrâºnit. Ciorbea a rãmas în analele primãriei prin faptul cã în cele vreo 6 luni cât a stat acolo n-a semnat nicio hârtie, aºteptând prilejul de a le citi mai întâi în liniºte pe toate. Promovat premier, a lãsat locul liber pentru un figurant anonim, care avea încã în spate maºinãria de vot a Convenþiei victorioase. Viorel Lis ºi-a consumat ºi el mandatul în amantlâcuri ºi mici avantaje de pe urma cãrora nu s-a ales decât cu dorinþa susþinãtorilor de a scãpa de el. ÃŽn 2000, candidatura lui Bãsescu a venit prin surprindere, pe ultimii metri ai preperativelor. Candidat cu ºanse mai mici în faþa lui Sorin Oprescu, prin care PSD-ul pãrea sã dea, în sfârºit, lovitura, a recuperat miraculos ºi în stilu-i devenit deja tradiþional a învins la limitã. A „guvernat” cu o echipã de sectoriºti adverºi pe principiul devenit ºi acesta tradiþional - al luptei cu toþi. Mandatul bãsescian s-a concretizat printr-o linie de tramvai rapid ºi printr-un ºir necurmat de conflicte cu Puterea din cauza cãreia, în ciuda bunelor sale intenþii, nu putea sã facã mare lucru. Convingerea unei pãrþi importante a electoratului cã dacã ar fi lãsat ar face minuni, l-a purtat lejer spre un al doilea mandat în competiþia în care ºi-a permis sã-l ridiculizeze pe contracandidatul pe care Nãstase îl trimisese la o moarte politicã aproape sigurã. Ca ºi în cazul lui Ciorbea, mandatul acesta a fost de scurtã duratã, promovând o nouã rundã de alegeri - a ºasea - la capãtul cãreia a ieºit omul desemnat de preºedinte: Videanu.
Vom avea, în aceastã primã junãtate de an, ce-a de-a ºaptea rundã de alegeri locale pentru primãria Capitalei. La start s-au adunat deja un Vanghelie, un Orban, un Prigoanã. Vor veni ºi alþii, la fel de buni sau nu. ªi nu vor fi ei de vinã dacã urbea va continua sã se târascã prin noroaiele ineficienþei ºi corupþiei generalizate.