ToatĂŁ povestea ĂŽncepe sĂŁ capete un aer de SF. DupĂŁ istorica decizie a formĂŁrii CoaliĂžiei dintre PD-L Âşi PSD, cu premier democrat, alianĂža competitorilor s-a concentrat asupra ĂŽmpĂŁrĂžirii prĂŁzii: portofoliile guvernamentale. Ca sĂŁ nu iasĂŁ cu bĂŁtaie s-a procedat ca la alegerile echipelor de maidan: unul tu, unul eu Âşi vedem ce-o ieÂşi. ForĂžaĂži sĂŁ cedeze conducerea Guvernului, social-democraĂžii au avut prioritate la alegerea primului minister. Nu Âştiu ce s-a ĂŽntâmplat atunci ĂŽn conclavul din Kisseleff, dar GeoanĂŁ a ieÂşit cu o decizie surprinzĂŁtoare: nu Transporturile – care era ministerul cel mai dorit, Âşi de Mitrea, Âşi de Dragnea, a fost considerat cel mai important pentru partid, ci Internele! De ce? Un posibil rĂŁspuns avea sĂŁ vinĂŁ atunci când s-au decis titularii: au candidat pentru acest post reprezentanĂžii a douĂŁ grupuri radicale din PSD. Cea a Ilfovului lui Oprea – cu strânse relaĂžii ĂŽn mediul de afaceri transpartinic precum Âşi la limita celui interlop Âşi cea a ferentarianului Vanghelie, cu conexiuni clare ĂŽn mediul infracĂžional. Practic, s-au bĂŁtut pentru acest post doi „cunoscĂŁtori” Âşi a ĂŽnvins, la limitĂŁ, cel cu gradul mai mare. ÂŞi cu ambiĂžia mai mare. ÂŞi cu aroganĂža mai mare. VĂŁzut ĂŽn vârful movilei, Oprea s-a considerat produsul propriei sale valori Âşi, pe baza unor asigurĂŁri destul de dubioase primite de la „amicii” din tabĂŁra cealaltĂŁ s-a considerat apt sĂŁ se mĂŁsoare cu oricine. Inclusiv cu manevrabilul GeoanĂŁ, tocmai cĂŁzut ĂŽn capcana de putere a baronilor locali. Numirea lui Ardelean la noul „doi Âşi-un sfert” a fost doar pretextul care a dus la demolarea bruscĂŁ a speranĂželor de mĂŁrire ale ilfoveanului. Protectorul sus-pus l-a lĂŁsat din braĂže Âşi partidul, ĂŽntr-un elan de simĂžire umanim, l-a aruncat peste bord. Cu trei demisii ĂŽn trei zile, dupĂŁ un parcurs de doar trei sĂŁptĂŁmâni la comanda trupelor, Oprea a stabilit un veritabil record. Greu de egalat sau de depĂŁÂşit.

Iatã însã cã realitatea demonstreazã cã orice este posibil. Numit în funcþie pe 20 Ianuarie, Liviu Dragnea, noul ministru, n-a rezistat decât pânã pe 2 Februarie. Adicã exact 13 zile. Dacã mai punem la socotealã ºi faptul cã este cel de-al 13-lea ministru de Interne postdecembrist, intrãm la fandacsia superstiþioasã. Luni searã Dragnea a luat prin surprindere pe toatã lumea. Anunþata sa declaraþie a fost suspectatã ca fiind un triumf al poliþiei asupra criminalilor. Nici pomenealã. Dupã ce abia fabricase un suspect cu portret-robot copiat dupã cel al unui puºcãriaº învoit de la Craiova, poliþia a intrat în mediul sãu favorit: cercetãrile îndelungi ºi fãrã rezultat. Dragnea, însã a anunþat doar cã renunþã la o funcþie pe care tocmai o acceptase, cu îndelungi ezitãri. Motivul: subfinanþarea de la Buget a ministerului! Fãrã bani nu poþi nici sã prinzi infractori (dovada-cazul de la Braºov) nici sã asiguri liniºtea cetãþeanului (acelaºi caz). Aºa cã, adio ºi n-am cuvinte, eu mã întorc în Teleormanul meu drag ºi vã las sã vã descurcaþi voi cu câþi bani vã dã Boc! Ce semnificaþii are gestul lui Dragnea? În primul rând, cred, unul de nesupunere pe linie de partid. Ce i-a dat Boc a fost convenit cu Geoanã. ªi de unde nu e... Cred, mai degrabã, cã Dragnea s-a confruntat în scurtul sãu mandat cu o paletã atât de complexã de probleme de o gravitate ieºitã din comun, încât s-a speriat. ªi s-a gândit, ca omul: de ce sã-mi rup eu aici gâtul când cine ºtie ce poliþai prost va face o boacãnã majorã, în loc sã-mi vãd liniºtit de treburile mele la Alexandria, unde toatã lumea mã cunoaºte ºi mã respectã ºi unde oricum, nu mã poate deranja nimeni patru ani? Cu atât mai mult cu cât aºtia de la Centru nici mãcar nu mi-au dat prinþesa pe care o cerusem eu (Miss Transporturi) ci pe urâta asta cu epoleþi de care nu se putea înamora decât unul ca Oprea?

Chiar aÂşa!