O națiune este bine condusă și administrată atunci când eforturile celor mandatați pentru aceasta converg spre atingerea țintelor programatice. Care, în ultimă instanță, se referă la confortul material și spiritual al tuturor membrilor societății. Aceste obiective figurează pe agendele de lucru ale diferitelor componente politice și executive și urmărirea lor reprezintă instrumentul principal de reglare și coordonare a procesului. Asta într-o țară ideală, cu instituții responsabile și bine puse la punct și cu oamenii politici înzestrați cu maturitatea necesară pentru a conduce destinele unei națiuni spre azimutul progresului. Este România o astfel de țară? După agendele sale, nu. Pentru că în agenda președintelui sunt înscrise proiecte a căror relevanță pe termen scurt este aproape de neînțeles. De la venirea sa la putere, Traian Băsescu, cel care a fost ales și pentru sloganul său - 'Să trăiți bine'! - pare mai puțin interesat de dimensiunea confortului minim al concetățenilor săi decât de acela al său personal (vezi episoadele nelămurite încă cu casele) sau instituțional. Băsescu vrea mai multă putere pentru președinte, ca o condiție pentru rezolvarea optimă a îndatoririlor sale. În timp ce dl Băsescu este foarte interesat de alegeri anticipate și de schimbarea Constituției, pentru modificarea formei de organizare a Parlamentului, pe agenda Guvernului se află alte priorități: deși premierul afirmă că e mai interesat de problematica integrării și de calendarul implementării legislației, susține necondiționat efortul Coaliției de a schimba regulamentele Camerelor, pentru a putea să-i schimbe pe șefii PSD ai acestora. Este motivul pentru care pe agenda Parlamentului trebuie să-ți forțezi vederea și inteligența ca să dai de urma proiectelor de legi pe care aleșii ar trebui să le discute și să le parafeze cu ochii spre Bruxelles. În tot acest timp, pe agenda populației nu figurează altceva decât inundații, oameni rămași fără adăpost, case distruse, gospodării avariate, griji față de venirea iernii și față de dimensiunea facturii de încălzire, spaimă față de scumpirile în lanț ale produselor de bază, teamă față de nesiguranța pe care o generează desele schimbări ale legislației. Vedeți și dumneavoastră unde se întâlnesc aceste agende și cât de omogenă este guvernarea și acțiunea politică în România, candidată la integrarea europeană cu termen la 1 ianuarie 2007. |