O naţiune este bine condusă şi administrată atunci când eforturile celor mandataţi pentru aceasta converg spre atingerea ţintelor programatice. Care, în ultimă instanţă, se referă la confortul material şi spiritual al tuturor membrilor societăţii. Aceste obiective figurează pe agendele de lucru ale diferitelor componente politice şi executive şi urmărirea lor reprezintă instrumentul principal de reglare şi coordonare a procesului.
Asta într-o ţară ideală, cu instituţii responsabile şi bine puse la punct şi cu oamenii politici înzestraţi cu maturitatea necesară pentru a conduce destinele unei naţiuni spre azimutul progresului.
Este România o astfel de ţară? După agendele sale, nu. Pentru că în agenda preşedintelui sunt înscrise proiecte a căror relevanţă pe termen scurt este aproape de neînţeles. De la venirea sa la putere, Traian Băsescu, cel care a fost ales şi pentru sloganul său - 'Să trăiţi bine'! - pare mai puţin interesat de dimensiunea confortului minim al concetăţenilor săi decât de acela al său personal (vezi episoadele nelămurite încă cu casele) sau instituţional. Băsescu vrea mai multă putere pentru preşedinte, ca o condiţie pentru rezolvarea optimă a îndatoririlor sale. În timp ce dl Băsescu este foarte interesat de alegeri anticipate şi de schimbarea Constituţiei, pentru modificarea formei de organizare a Parlamentului, pe agenda Guvernului se află alte priorităţi: deşi premierul afirmă că e mai interesat de problematica integrării şi de calendarul implementării legislaţiei, susţine necondiţionat efortul Coaliţiei de a schimba regulamentele Camerelor, pentru a putea să-i schimbe pe şefii PSD ai acestora. Este motivul pentru care pe agenda Parlamentului trebuie să-ţi forţezi vederea şi inteligenţa ca să dai de urma proiectelor de legi pe care aleşii ar trebui să le discute şi să le parafeze cu ochii spre Bruxelles.
În tot acest timp, pe agenda populaţiei nu figurează altceva decât inundaţii, oameni rămaşi fără adăpost, case distruse, gospodării avariate, griji faţă de venirea iernii şi faţă de dimensiunea facturii de încălzire, spaimă faţă de scumpirile în lanţ ale produselor de bază, teamă faţă de nesiguranţa pe care o generează desele schimbări ale legislaţiei.
Vedeţi şi dumneavoastră unde se întâlnesc aceste agende şi cât de omogenă este guvernarea şi acţiunea politică în România, candidată la integrarea europeană cu termen la 1 ianuarie 2007.