Anunţul Parchetului prin care se face cunoscut faptul că s-au declanşat cercetările în legătură cu vânzarea (privatizarea) Petromidia, reprezintă un fapt până la un punct firesc. Au existat numeroase controverse legate de această tranzacţie, mai ales după ce ea a fost decretată ca o privatizare de succes, după ce rafinăria de la Constanţa cunoscuse clipe de restrişte alternate de tranzacţii nereuşite (precum cea cu turcii de la Akmaya). Cercetarea propriu-zisă ar avea printre obiective şi modul în care Ministerul de Finanţe a şters o parte din datoriile istorice ale rafinăriei, după ce ea a intrat în proprietatea companiei controlate de către fostul politician liberal Dinu Patriciu, retras anul trecut din Parlament pentru a se putea dedica carierei de businessman.Pentru cei care trăiesc cu ideea că o cercetare este musai să se soldeze cu o sancţiune penală, rezultatul anchetei s-ar putea să fie unul dezamăgitor. Dar până acolo va mai curge ceva apă pe Dâmboviţa. Până atunci să notăm totuşi că Petromidia a stârnit brusc interesul mai multor instituţii şi persoane în momentul în care a intrat în conflict, prin stilul de lucru, cu alte afaceri din aceeaşi branşă, cărora le-a ameninţat statu-quo-ul.Ancheta Parchetului ar trebui să lămurească odată pentru totdeauna lucrurile şi să certifice, şi de la acest nivel, statutul prezent şi viitor al Petromidiei şi - implicit - al Grupului Rompetrol (întâmplător, parte a unui consorţiu internaţional angrenat în procesul de privatizare al PETROMULUI). Ce este mai puţin uzual în această operaţiune, este că "butonul" de declanşare al investigaţiei l-a constituit o sesizare plecată de la Cotroceni şi semnată de un (fost) consilier prezidenţial, ale cărui legături - nu neapărat de afaceri - cu mediile petroliere este de oareşcare notorietate. Este locul unde povestea scârţâie şi unde suspiciunile de comandă politică ar putea să alimenteze b ătălia din culisele energeticii româneşti, în general.