În ziua de 22 Decembrie 1989 s-a flat la locul potrivit: clãdirea abandonatã de dictator a CC-ului. Cu aparatul de filmat în braþe (ºi cu riscurile de rigoare) a imortalizat câteva dintre momentele esenþiale ale unui eveniment unic.
A rãmas în echipa noului premier, asigurându-i, în primul rând, relaþia cu presa. Cariera politicã s-a încheiat rapid, dupã un incident (înregistrat pe bandã) cu staff-ul unei publicaþii mai „independente”. Roman a renunþat la el cam cu prea multã uºurinþã. I-a fãcut, însã, un bine fundamental. Nu ºtiu care ar fi fost cursul existenþei sale dacã rãmânea în politicã. Ar fi fost, probabil, unul dintre cei mulþi, care mint ºi nu fac nimic. „Alungat” de la Victoria, a plecat de acolo cu ceva echipamente ºi câþiva oameni cu care a pus bazele unei companii media. Mai întâi o agenþie de ºtiri (îmi amintesc cã am fost primul sãu abonat), apoi un post de radio ºi o agenþie de publicitate. Avea idei o grãmadã, dar n-avea bani ºi nu de puþine ori s-a aflat în situaþii delicate faþã de diverºi creditori.
Chestia nu l-a descurajat ci, probabil, l-a îndârjit. Cu ajutorul lui Þiriac a ajuns pânã la Lauder care, impresionat de aplombul acestui tânãr bãrbos ºi prematur încãrunþit, i-a pus în braþe 20 de milioane de dolari. Sã facã cu ei un post TV. A fost un pariu câºtigat de Lauder. Junele mogul a performat, printr-un management agresiv, ºi nu de puþine ori violent, ºi a fãcut din ProTV primul canal modern de televiziune. De la pupitrul de comandã al acestui important mijloc media, a încercat sã reintre în politicã. S-a erijat în mentor al câtorva premieri fãrã noroc. ªi-a fãcut naº dintr-un ministru de Externe în ascensiune. A negociat pe sub masã sprijin politic în campanii importante. Toate, în scopul de a acumula putere. Pentru cã este, în fondul sãu, un dependent de putere. Un dictator, exigent ºi pretenþios. Un personaj care nu se împiedicã de scrupule. Care nu se încarcã cu vreun sentiment de recunoºtinþã, indiferent faþã de cine. Exponent al unui alt tip de relaþii interumane, ºi-a gãsit, rând pe rând, mai toþi colaboratorii, dupã ce i-a stors de ceea ce puteau (sau nu) sã ofere. Fanatic al succesului, l-a exploatat pânã la ultima sa limitã. Când a înþeles cã scena pe care e nevoit sã joace e prea micã, ºi-a pus capul compas spre marele bussiness internaþional, convins cã acolo se fac adevãratele jocuri. Cu o tenacitate ieºitã din comun a urcat, pas cu pas, lãsând la o parte orice prejudecãþi sau sentimentalisme. L-a ajutat enorm faptul cã, spre deosebire de alþi oameni de afaceri români, a învãþat limbajul bussiness-ului ºi putea sã facã uz de el. PRO TV a fost un model de management pe care l-a exportat în mai toate þãrile unde CME-ul are interese. Aflat în vârful ierarhiei, acest veritabil mogul a gãsit, se pare, primul, motivaþia demersului sãu: acela de a juca într-o piesã globalã ºi nu doar într-o scenetã localã.
Cum îl cheamã? Era sã uit: Sârbu. ªi Adrian – „copilul minune” al bussiness-ului românesc.
|
| Accesari:
2807
|
Adauga o opinie