Ciuvicã a ieºit la rampã ºi a lovit din nou. El prezintã noi documente din care reiese cã Traian Bãsescu ar fi fost colaborator al structurilor informative ale Armatei ºi cã ar fi fost recrutat de Securitate pe vremea studenþiei - acestea din urmã fiind secrete. Prima replicã a preºedintelui a fost aceea cã Ciuvicã a mai pierdut un proces pe aceastã temã, din care s-ar putea crede cã instanþa a respins aserþiunile respective ºi documentele pe care se bazau. Ciuvicã însã explicã faptul cã procesul n-a fost pierdut din acest motiv, ci pentru faptul cã într-o conferinþã de presã i-ar fi scãpat din gurã un porumbel referitor la faptul cã în studenþie Bãsescu ºi-ar fi putut turna colegii. Chestiunea rãmâne, deci, în coadã de peºte ºi pânã când vom afla - dacã vom afla - adevãrul, se impun câteva întrebãri. Prima dintre ele este cât de interesat este românul de rând dacã Bãsescu a fost sau nu informator în studenþie sau mai târziu? Atâta timp cât orice gest nonconformist al acestuia nu face decât sã-i creascã popularitatea, mã tem cã nu este un amãnunt relevant. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacã în presupusa sa activitate Traian Bãsescu ºi-ar fi turnat, într-adevãr, colegii ºi dacã aceºtia ar fi avut de suferit de pe urma acþiunilor sale. O astfel de dezvãluire n-a fost încã fãcutã ºi dl Bãsescu se poate bucura de prezumþia de nevinovãþie. O altã întrebare: cine este interesat de aceastã problemã ºi de ce? Câþi dintre cei care s-au repezit sã o întoarcã ºi sã o dezbatã pe toate feþele au în vedere exclusiv adevãrul, ºi nu poziþia sau interesele lor faþã de acesta? Mã tem cã subiectul, teoretic ca sã-i spun aºa, aproape cã nu conteazã. Importantã este bãtãlia dintre susþinãtori ºi detractorii domnului Bãsescu. Dintre cei care se socotesc datori sã-l apere pânã dincolo de realitate ºi de bun simþ, ºi cei pentru care atacarea ºi lovirea lui reprezintã supremul þel. În astfel de circumstanþe este greu de crezut cã se va ajunge la un rezultat, atâta timp cât nici una dintre tabere nu va fi dispusã sã accepte argumentele celeilalte. Disputa va rãmâne mereu deschisã, mereu netranºatã, ºi ea se va prelungi în instituþiile al cãror rol este sã clarifice problema. Vã imaginaþi cã în CNSAS lucrurile vor sta altfel, atâta timp cât deciziile acestei instituþii vor þine cont nu de documente, de claritatea sau autenticitatea lor, ci de votul membrilor Colegiului desemnaþi pe bazã de algoritm politic? Nici o nãdejde. Vom rãmâne pe mai departe, fiecare cu adevãrul lui ºi cu toþi cu neadevãrurile celorlalþi.