Adevărul despre Revoluție a fost, până de nu demult, una dintre cele mai fierbinți dorințe ale românilor. Ea s-a mai răcorit după ce, ulterior câștigării alegerilor cu acest slogan, Coaliția s-a dovedit incapabilă să ofere răspunsuri credibile. Încet-încet, pe măsura ce evenimentul se îndepărtează în timp, subiectul începe să-și piardă din actualitate. Sau, poate că lumea a început să-și dea seama că nu există un adevăr unic, absolut, și că adevărul general este compus dintr-o sumă de adevăruri particulare. Practic, s-ar putea spune că fiecare dintre noi este deținătorul unui anume adevăr, cel care corespunde în cea mai mare măsură propriilor noastre aspirații sau idei. Există și adevăruri mai simple, care nu țin de o anume interpretare. Adevăruri despre realitatea unor evenimente sau întâmplări. Una dintre acestea s-a petrecut în seara zilei de 23 decembrie 1989, pe fundalul isteriei create de fenomenul terorist. De la Ministerul Apărării Naționale, proaspătul ministru al Apărării, Nicolae Militaru solicită Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) sprijin împotriva unor teroriști care atacau sediul ministerului. Ordinul este transmis chiar de către șeful formațiunii, colonelul Ardeleanu, care se afla împreună cu ministrul în exercițiu și un fost adjunct de ministru. Din ordinul lui Militaru, Ardeleanu cere ca formațiunea de intervenție să fie condusă de colonelul Trosca. Trei ABI-uri (ARO-uri cu blindaj ușor) pleacă, cu echipaje formate din vreo 15 luptători antiteroriști, spre Drumul Taberei. Pleacă, fără ca cineva să le dea vreun consemn, vreun indicativ de recunoaștere. Ajunse în fața ministerului, cele trei ABI-uri sunt întâmpinate cu foc greu de pe tancurile ce înconjurau clădirile. Două sunt distruse și șapte ocupanți sunt uciși. Restul sunt dezarmați, maltratați de civili și militari, și reținuți ca teroriști, care ar fi încercat să atace ministerul. Cadavrele celor uciși rămân în stradă, până a doua zi, batjocorite și acoperite de inscripțiile "teroriști". Au trecut de atunci 13 ani și nu se știe cine este vinovat de acest masacru. De 13 ani se știe că Militaru fusese urmărit, ca spion sovietic, și că dosarul îi fusese instrumentat de colonelul Trosca, cel ucis în ambuscada de la MApN. Dar tot de 13 ani nimeni n-a mișcat un deget pentru a reda celor 10 orfani rămași de pe urma acestor acțiuni, demnitatea părinților lor. Este unul dintre adevărurile revoluției care pot fi aflate. |