Adevãrul despre Revoluþie a fost, pânã de nu demult, una dintre cele mai fierbinþi dorinþe ale românilor. Ea s-a mai rãcorit dupã ce, ulterior câºtigãrii alegerilor cu acest slogan, Coaliþia s-a dovedit incapabilã sã ofere rãspunsuri credibile. Încet-încet, pe mãsura ce evenimentul se îndepãrteazã în timp, subiectul începe sã-ºi piardã din actualitate. Sau, poate cã lumea a început sã-ºi dea seama cã nu existã un adevãr unic, absolut, ºi cã adevãrul general este compus dintr-o sumã de adevãruri particulare. Practic, s-ar putea spune cã fiecare dintre noi este deþinãtorul unui anume adevãr, cel care corespunde în cea mai mare mãsurã propriilor noastre aspiraþii sau idei. Existã ºi adevãruri mai simple, care nu þin de o anume interpretare. Adevãruri despre realitatea unor evenimente sau întâmplãri. Una dintre acestea s-a petrecut în seara zilei de 23 decembrie 1989, pe fundalul isteriei create de fenomenul terorist. De la Ministerul Apãrãrii Naþionale, proaspãtul ministru al Apãrãrii, Nicolae Militaru solicitã Unitãþii Speciale de Luptã Antiteroristã (USLA) sprijin împotriva unor teroriºti care atacau sediul ministerului. Ordinul este transmis chiar de cãtre ºeful formaþiunii, colonelul Ardeleanu, care se afla împreunã cu ministrul în exerciþiu ºi un fost adjunct de ministru. Din ordinul lui Militaru, Ardeleanu cere ca formaþiunea de intervenþie sã fie condusã de colonelul Trosca. Trei ABI-uri (ARO-uri cu blindaj uºor) pleacã, cu echipaje formate din vreo 15 luptãtori antiteroriºti, spre Drumul Taberei. Pleacã, fãrã ca cineva sã le dea vreun consemn, vreun indicativ de recunoaºtere. Ajunse în faþa ministerului, cele trei ABI-uri sunt întâmpinate cu foc greu de pe tancurile ce înconjurau clãdirile. Douã sunt distruse ºi ºapte ocupanþi sunt uciºi. Restul sunt dezarmaþi, maltrataþi de civili ºi militari, ºi reþinuþi ca teroriºti, care ar fi încercat sã atace ministerul. Cadavrele celor uciºi rãmân în stradã, pânã a doua zi, batjocorite ºi acoperite de inscripþiile "teroriºti". Au trecut de atunci 13 ani ºi nu se ºtie cine este vinovat de acest masacru. De 13 ani se ºtie cã Militaru fusese urmãrit, ca spion sovietic, ºi cã dosarul îi fusese instrumentat de colonelul Trosca, cel ucis în ambuscada de la MApN. Dar tot de 13 ani nimeni n-a miºcat un deget pentru a reda celor 10 orfani rãmaºi de pe urma acestor acþiuni, demnitatea pãrinþilor lor. Este unul dintre adevãrurile revoluþiei care pot fi aflate. |