Adevărul despre Revoluţie a fost, până de nu demult, una dintre cele mai fierbinţi dorinţe ale românilor. Ea s-a mai răcorit după ce, ulterior câştigării alegerilor cu acest slogan, Coaliţia s-a dovedit incapabilă să ofere răspunsuri credibile.  Încet-încet, pe măsura ce evenimentul se îndepărtează în timp, subiectul începe să-şi piardă din actualitate. Sau, poate că lumea a început să-şi dea seama că nu există un adevăr unic, absolut, şi că adevărul general este compus dintr-o sumă de adevăruri particulare. Practic, s-ar putea spune că fiecare dintre noi este deţinătorul unui anume adevăr, cel care corespunde în cea mai mare măsură propriilor noastre aspiraţii sau idei. Există şi adevăruri mai simple, care nu ţin de o anume interpretare. Adevăruri despre realitatea unor evenimente sau întâmplări. Una dintre acestea s-a petrecut în seara zilei de 23 decembrie 1989, pe fundalul isteriei create de fenomenul terorist. De la Ministerul Apărării Naţionale, proaspătul ministru al Apărării, Nicolae Militaru solicită Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) sprijin împotriva unor terorişti care atacau sediul ministerului. Ordinul este transmis chiar de către şeful formaţiunii, colonelul Ardeleanu, care se afla împreună cu ministrul în exerciţiu şi un fost adjunct de ministru. Din ordinul lui Militaru, Ardeleanu cere ca formaţiunea de intervenţie să fie condusă de colonelul Trosca. Trei ABI-uri (ARO-uri cu blindaj uşor) pleacă, cu echipaje formate din vreo 15 luptători antiterorişti, spre Drumul Taberei. Pleacă, fără ca cineva să le dea vreun consemn, vreun indicativ de recunoaştere. Ajunse în faţa ministerului, cele trei ABI-uri sunt întâmpinate cu foc greu de pe tancurile ce înconjurau clădirile. Două sunt distruse şi şapte ocupanţi sunt ucişi. Restul sunt dezarmaţi, maltrataţi de civili şi militari, şi reţinuţi ca terorişti, care ar fi încercat să atace ministerul. Cadavrele celor ucişi rămân în stradă, până a doua zi, batjocorite şi acoperite de inscripţiile "terorişti". Au trecut de atunci 13 ani şi nu se ştie cine este vinovat de acest masacru. De 13 ani se ştie că Militaru fusese urmărit, ca spion sovietic, şi că dosarul îi fusese instrumentat de colonelul Trosca, cel ucis în ambuscada de la MApN. Dar tot de 13 ani nimeni n-a mişcat un deget pentru a reda celor 10 orfani rămaşi de pe urma acestor acţiuni, demnitatea părinţilor lor. Este unul dintre adevărurile revoluţiei care pot fi aflate.