MĂŁ numĂŁr - Âşi multumesc sorĂžii cĂŁ mi-a oferit aceastĂŁ ÂşansĂŁ - printre cei care au trĂŁit, nemijlocit - principalele evenimente din decembrie 1989. Trebuie sĂŁ mĂŁrturisesc cĂŁ multe dintre cele pe care le-am vĂŁzut cu propriii ochi ĂŽmi rĂŁmân Âşi astĂŁzi, la aproape douĂŁ decenii, greu de explicat, Âşi ca tot românul, am ĂŽncercat la rândul meu sĂŁ aflu „adevĂŁrul” despre revoluĂžie.
Mã conving, Însã, tot mai mult, cã nu existã un adevãr unic. Existã o sumã de adevãruri, ale fiecãruia dintre cei care au participat la evenimente ºi care au ÎnÞeles, mai bine sau mai puÞin pentru bine, semnificaÞia lucrurilor. Vor rãmâne, cu siguranÞã peste ani, aspecte pe care nimeni nu le va putea descifra, explica. Ele, Însã, nu afecteazã cu nimic semnificaÞia majorã a ceea ce au trãit România ºi românii atunci: schimbarea cursului istoriei, prin voinÞã proprie. Pentru cã a fost, Într-adevãr, un act de voinÞã. Libertatea ºi democraÞia nu au mai fost cadouri ale cine ºtie cãror forÞe pe care nu le puteam controla. Românii n-au mai vrut sã trãiascã la fel ca pânã atunci: În supunere, În minciunã, În anihilarea propriei lor personalitãÞi. Au ales singura cale ce Îi putea elibera: a revoltei. A revoltei În masã, copleºitoare, cãruia maºinãria restrictivã bine pusã la punct de sistemul ceauºist nu i-a putut face faÞã. Sau au ÎnÞeles cã este inutil sã i se opunã.
Lucrul care m-a impresionat cel mai mult atunci, ºi cãruia nu i-am gãsit pânã azi vreo explicaÞie, rãmâne ieºirea În stradã a bucureºtenilor, din dimineaÞa lui 22 decembrie. Am fost atunci, pe bulevardul Magheru, În zona bisericii italiene, când am vãzut sosind dinspre Romanã valul de oameni, cu drapele decupate ºi cu pancarde scrise În pripã. Am vãzut ºi celãlalt val, vrenind dinspre PiaÞa Unirii ºi oprindu-se În spatele lanÞului de trãgãtori care baricadase bulevardul. Am realizat, cu uimire, cã totul se desfãºura Într-o ordine deplinã. Cele douã fluvii de oameni s-au oprit la circa 50 de metri de cordoanele militare ºi au scandat lozinci anticeauºiste. Nu i-au impresionat deloc focurile trase În aer de militari ºi ordinea menÞinutã cu stricteÞe s-a pãstrat pânã la ordinul primit de militari de a se retrage. Atunci, Într-o pornire ce nu mai putea fi controlatã, mulÞimea s-a contopit, deasupra ei rãsunând cuvântul care avea sã ne obsedeze: libertate! Am aflat, apoi, de la piloÞii militari care survolaserã Capitala În acea dimineaÞã, cã toate coloanele, plecate din toate colÞurile oraºului, de pe platformele industriale, au afluit cu precizie de cronometru spre centru, urmându-se Într-o mare de oameni ce nu mai putea fi zãgãzuitã. Pãrea cã este rodul unui plan de acÞiune minuÞios pus la punct, organizat În cele mai mici detalii - dar n-am reuºit pânã acum sã dau de vreun indiciu care sã confirme o astfel de variantã. Nu-mi rãmâne decât sã cred cã totul a fost dirijat de undeva de sus, de o forÞã supranaturalã care s-a fãcut ecoul istoriei...