Cu NATO ne-a mers, ca niciodatã, din plin - dovadã cã pentru atingerea unui obiectiv de acest gen prima condiþie nu o constituie interoperabilitatea, ci conjunctura.În '97, la Madrid, am ratat pentru cã încã nu se întâmpla pe scena internaþionalã ceva care sã dea o semnificaþie prezenþei noastre. Au fost preferaþi, atunci, "premianþii" Estului, mai mult într-un gest de PR internaþional decât de necesitate. Rândul nostru a venit odatã cu rãzboiul din Iugoslavia ºi, apoi, cu evenimentele de la 11 septembrie, urmate de rãzboaiele din Irak ºi Afganistan. Hotãrâtor a fost, însã, 11 septembrie, când americanii s-au dezmeticit ºi ºi-au dat seama de pericolul mortal pe care-l reprezintã terorismul internaþional, ºi de necesitatea de a forma o coaliþie împotriva acestui flagel. Atunci au apãrut, mai clare, ºi dimeniunea României, ºi aºezarea ei geograficã, ºi stabilitatea ei internã, ºi eforturile de angajare în soluþionarea conflicte lor globale. A fost "ora astralã" a unei decizii care ne-a adus în cea mai puternicã coaliþie militarã (ºi singura) a lumii, oferindu-ne ceea ce ne-am dorit dintotdeauna, aici la întretãierea drumurilor celor puternici: garanþii de securitate. Teoretic, de-acum înainte ne-am putea considera la adãpost de orice griji privind o eventualã agresiune din partea unei alte þãri. Este greu de imaginat de unde ar putea veni o astfel de ameninþare, într-un format clasic, de tip militar. Noua noastrã condiþie ne aruncã însã în prima linie a rãzboiului nevãzut cu ameninþarea teroristã. A posibilitãþii de a suferi în orice moment un atac din partea unor forþe necunoscute, în faþa cãrora nu poate fi pus la bãtaie arsenalul clasic. Este, dealtfel, noua perspectivã cãreia va trebui sã-i facã faþã NATO, ºi pentru care va trebui sã-ºi modifice fundamental strategiile ºi tacticã.Pentru noi rãmâne, deocamdatã, satisfacþia acc esului într-un club select, care ne oferã un alt statut psihologic ºi naþional. Avem, chiar, norocul, ca, în confruntarea cu contestãrile tot mai vehemente ale acþiunii din Irak ºi ale modului în care situaþia de acolo este administratã, America sã simtã nevoia sã transforme aderarea noilor parteneri într-un show mediatic care sã-i asigure adeziunea ºi sprijinul de principiu din partea partenerilor recunoscãtori.Altminteri, formalitãþile aderãrii ar fi trebuit sã aibã un caracter mult mai firesc, decât festivismul care le-au marcat luni.