Leneº ºi indecis, 2007 se îndreaptã spre finalul lipsit de glorie al unui interval buimac ºi frãmântat fãrã rost. Este de înþeles de ce principalele instituþii ale statului se feresc - ca de dracu’ - de bilanþuri. Ce le-ar putea arãta acestea, altceva decât cã bifãm un an pierdut.
Un an în care logica ºi bunul simþ ar fi trebuit sã ne îndemne sã onorãm succesul în Uniunea Europeanã printr-un efort pe mãsurã, care sã demonstreze colocatarilor noºtri cã suntem un partener avizat ºi civilizat, cã ºtim sã convieþuim în liniºte ºi pace, ºi cã dorim, alãturi de ei, prosperitatea casei comune.
Ca sã-þi dai seama, în linii mari, ce s-a întâmplat în România în 2007, este suficient sã treci în revistã ce a prezentat presa strãinã ca fiind evenimente notabile, demne de a fi consemnate. Or acestea sunt majoritar negative. Începând cu conflictul aproape perpetuu dintre preºedinte ºi premier, continuând cu cazurile de corupþie la nivelul Executivului ºi culminând cu starea emigraþiei româneºti, tabloul care rezultã este acela al unei naþii turbulente, aplecate mai mult spre scandaluri decât spre muncã ºi neînstare sã-ºi urmãreascã propriile interese.
Imaginea României – obsesie postdecembristã – este aceea pe care noi înºine o propagãm. Mediile externe nu fac altceva decât sã o preia ºi, eventual, sã o „cosmetizeze” potrivit intereselor particulare. Uniunea Europeanã nu este, cum am putea noi sã credem, tãrâmul armoniei supreme. Existã ºi acolo contradicþii, competiþie, interese divergente. Sunt þãri cu îndelungatã experienþã în tehnica acesãrii de fonduri europene, cãrora nu le convine sã împartã acest trofeu cu noii veniþi. Iatã, însã, cã nici mãcar nã nu sunt nevoite sã dea mãcar mai tare din coate, pentru cã noi le deschidem calea, prea ocupaþi fiind cu propriile noastre rãfuieli ºi cu incapacitatea cronicã de a opera corect demersurile necesare.
Anul 2007 este un an pierdut. Nu doar el, în sine, ci ºi urmãtorii, a cãror strategie ar fi trebuit pregãtitã încã de pe acum. Intrarea nostrã în Uniune rãmâne un gest simbolic dar lipsit de efecte, atâta timp cât aderarea nu este urmatã de integrare. Adicã exact de ceea ce este important pentru o þarã care doreºte sã-ºi facã un alt destin.