Au medicii dreptul sã greºeascã? Având În vedere cã sunt oameni, rãspunsul este, desigur, da! Un rãspuns delicat ºi dificil de acceptat, atâta timp cât cea mai micã eroare a unui medic poate avea consecinÞe tragice, de nereparat. Pânã când ºtiinÞa va ajunge la punctul În care tehnica medicalã va putea exclude sau reduce la minimum posibilitatea de eroare, oamenii vor mai muri cu zile, la fel cum oameni cãrora nimeni nu le mai acorda vreo ºansã, revin la viaÞã graÞie Îndemânãrii ºi dedicãrii medicilor. Eroarea medicalã este o realitate ºi ea este acceptatã. Societatea a gãsit ºi metodele de a-i diminua consecinÞele: asigurarea de malpraxis. Desigur, nu este normal ca sã se umple puºcãriile cu medici, mai ales atâta timp cât este greu de verificat ºi de dovedit cã o anumitã intervenÞie sau tratament nu au fost fãcute cu maximã corectitudine. Ceea ce s-a Întâmplat deunãzi la un spital bucureºtean, unde chirurgul l-a lãsat pe pacient fãrã cel mai semnificativ dintre membrele sale, sfideazã Însã orice logicã. Omul era operat pentru cu totul altceva decât o chestiune În care organul sexual sã fie implicat. Cu toate acestea, 'nefericitul mãdular' i-a fost amputat. Pur ºi simplu, la o nãzãrealã. ªi nu doar atât. Parcã spre a-ºi desãvârºi dementa intervenÞie, chirurgul a mai adãugat câteva secÞiuni cu bisturiul care mai sã-l omoare pe bietul om. Cum a fost posibil aºa ceva? Medicul pretinde cã i s-a pus, brusc, o patã, ºi n-a mai ºtiut ce face. Cei care-l cunosc spun cã asemenea pete i se puneau des, ºi nu doar În sala de operaÞie. Personalitatea sa, nu doar dificilã, dar ºi imprevizibilã, fãcea din el o ameninÞare nu doar pentru studenÞii pe care-i fãcea cum Îi venea la gurã, ci ºi pentru pacienÞii care-i cãdeau În mânã. Existau suficiente semne care sã ducã cu gândul cã ceea ce s-a Întâmplat la Spitalul Panduri, avea sã se Întâmple. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o mãsurã, nici pentru a-i proteja pe pacienÞi ºi nici pe studenÞi. Responsabilitatea amputãrii tânãrului condamnat sã nu-ºi mai poatã Împlini funcÞia de procreere, revine celor care au tolerat o astfel de situaÞie. Care, mai mult ca sigur, nici nu este singularã. Mã tem cã existã ºi alÞi medici, cu probleme asemãnãtoare, pe care doar Întâmplarea - sau neºtiinÞa noastrã - i-au scutit pânã acum de performanÞe asemãnãtoare.