Au medicii dreptul să greșească? Având în vedere că sunt oameni, răspunsul este, desigur, da! Un răspuns delicat și dificil de acceptat, atâta timp cât cea mai mică eroare a unui medic poate avea consecințe tragice, de nereparat. Până când știința va ajunge la punctul în care tehnica medicală va putea exclude sau reduce la minimum posibilitatea de eroare, oamenii vor mai muri cu zile, la fel cum oameni cărora nimeni nu le mai acorda vreo șansă, revin la viață grație îndemânării și dedicării medicilor. Eroarea medicală este o realitate și ea este acceptată. Societatea a găsit și metodele de a-i diminua consecințele: asigurarea de malpraxis. Desigur, nu este normal ca să se umple pușcăriile cu medici, mai ales atâta timp cât este greu de verificat și de dovedit că o anumită intervenție sau tratament nu au fost făcute cu maximă corectitudine. Ceea ce s-a întâmplat deunăzi la un spital bucureștean, unde chirurgul l-a lăsat pe pacient fără cel mai semnificativ dintre membrele sale, sfidează însă orice logică. Omul era operat pentru cu totul altceva decât o chestiune în care organul sexual să fie implicat. Cu toate acestea, 'nefericitul mădular' i-a fost amputat. Pur și simplu, la o năzăreală. Și nu doar atât. Parcă spre a-și desăvârși dementa intervenție, chirurgul a mai adăugat câteva secțiuni cu bisturiul care mai să-l omoare pe bietul om. Cum a fost posibil așa ceva? Medicul pretinde că i s-a pus, brusc, o pată, și n-a mai știut ce face. Cei care-l cunosc spun că asemenea pete i se puneau des, și nu doar în sala de operație. Personalitatea sa, nu doar dificilă, dar și imprevizibilă, făcea din el o amenințare nu doar pentru studenții pe care-i făcea cum îi venea la gură, ci și pentru pacienții care-i cădeau în mână. Existau suficiente semne care să ducă cu gândul că ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Panduri, avea să se întâmple. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o măsură, nici pentru a-i proteja pe pacienți și nici pe studenți. Responsabilitatea amputării tânărului condamnat să nu-și mai poată împlini funcția de procreere, revine celor care au tolerat o astfel de situație. Care, mai mult ca sigur, nici nu este singulară. Mă tem că există și alți medici, cu probleme asemănătoare, pe care doar întâmplarea - sau neștiința noastră - i-au scutit până acum de performanțe asemănătoare. |