ªi reproºul cã ºapte dintre cei nouã judecãtori de la Curtea Constituþionalã sunt investigaþi la avere, ºi spaima cã s-ar putea sã nu mai primim nu ºtiu ce fonduri europene mi se par neserioase. Nu acestea sunt argumentele cu care poate fi susþinutã existenþa Agenþiei Naþionale de Integritate.
Oricât ar fi fost ei de supãraþi cã li se scotoceºte printre hârtiile personale, judecãtorii n-ar fi putut lua o astfel de decizie fãrã o justificare solidã. Pentru cã asta e menirea lor: sã judece confruntarea diverselor reglementãri legale cu legea fundamentalã – Constituþia. Aceasta e cartea lor de cãpãtâi. Ce nu corespunde, nu existã. Iar operaþiunea asta nu se face din oficiu. Adicã, nu sunt domnii judecãtori cei care iau la puricat diverse chestii din proprie iniþiativã. N-a venit unul sã zicã: mãi, fraþi judecãtori, ia sã vedem noi ce e cu panarama asta care ne zgândãre! Nu. Curtea acþioneazã la sesizare. Dacã nu o sesiza avocata lui Brãdiºteanu, ANI ar fi dus-o, bine mersi, pânã i-ar fi venit altuia ideea. Aºa a fost ºi cu CNSAS. Dãdeau Dinescu ºi ai lui sentinþe la greu, pânã i-a venit lui Andon ideea sã semnaleze faptul cã nu pot exista mai multe instanþe care sã pronunþe aceleaºi sentinþe. ªi cã acesta e chichirezul justiþiei: cã nu-ºi împarte competenþele cu nimeni. E unicã.
Dealtfel, în acest punct de întâlnire între CNSAS ºi ANI stã cheia problemei. Iar problema o constituie incompetenþa sau neglijenþa instituþiilor care au produs respectivele reglementãri. ªi CNSAS ºi ANI au fost create în dorul lelii, fãrã drag ºi fãrã sârg. Erau douã instituþii care trebuiau bifate, de ochii lumii europene. Parlamentele care le-au dat n-au fost preocupate de ele, ba din contrã. ªi nu s-au strãduit deloc sã le facã credibile sau funcþionale. ªi a ieºit ce-a ieºit: un CNSAS care veºtejea pe bandã turnãtori mãrunþi, dar nu se atingea de terþionarii cei mari, cu adevãrat responsabili de atrocitãþi ºi nelegiuiri. ªi o ANI cu mânecuþe care constatã doar dacã aleºii ies din funcþie cu ce-au declarat la intrare. Nu mai vorbesc de tot caraghioslâcul acestor declaraþii în care, de pildã, poþi trece la început ( fãrã sã te întrebe cineva de provenienþã ) ceea ce crezi cã vei agonisi, ilicit, pe parcurs, pentru ca la sfârºit sã nu te mai întrebe nimeni. Sau de toate aproximãrile valorice ale obiectelor de declarat: ai un ceas deºteptãtor de la bunica? Face cât crezi tu! ªi milioane.
Odatã lucrurile ajunse în aceastã situaþie rezolvarea nu stã în ceea ce zicea dl Boc: sã dea o ordonanþã ºi sã înlocuiascã ce a constatat Curtea cã nu e bun. Logic ar fi sã se revizuiascã întreaga formulã de organizare a unor instituþii de care în mod cert este nevoie, dar nu aºa cum sunt acum. Ci de o ANI coerentã, funcþionalã ºi eficientã. Dar sã ceri aºa ceva unui guvern care dovedeºte în fiecare zi cã nu e capabil sã facã nimic coerent, funcþional ºi eficient, e prea mult. Aºa cã vom rãmâne, foarte probabil, cu aceeaºi ANI, iniþial diferit coafatã…