Este "meritul" dlui Stolojan de a fi reintrodus în circulaţie acest termen - acciză - a cărui semnificaţie este de suprataxă pentru anumite categorii de produse considerate de lux. Respectivul impozit a fost iniţiat într-un moment în care întreaga naţiune se speriase de dimensiunile pe care le căpătase contrabanda cu ţigări şi de paguba pe care o crea într-un buget şi aşa sărăcăcios. Rezultatul a fost că în vistieria statului n-au mai intrat nici măcar sumele simbolice de până atunci. Taxele, devenite insuportabile, n-au făcut altceva decât să stimuleze si mai mult si să facă si mai profitabile metodele de sustragere, antrenând noi categorii de funcţionari publici în angrenajul corupţiei.

Dacă nu ne-ar fi teamă de termeni pe care limbajul de lemn i-a adus la o maximă uzură, am putea spune că persistenţa cu care guvernanţii au rămas ataşaţi acestui sistem este sinonim cu un act de "subminare a economiei naţionale". Luând în considerare doar câştigul teoretic, finanţiştii noştri refuză cu obstinaţie să vadă pierderea practică pe care o produc, în acest fel, în situaţia în care   " statul nu dispune de mijloacele necesare aplicării riguroase a oricăror taxe. Noile accize, introduse recent, nu fac altceva decât să confirme  această incapacitate de a percepe o realitate. Asta, în situaţia în care, Doamne fereşte, astfel de hotărâri nu se iau cu bună ştiinţă si în folosul cuiva anume.