Un accident este un accident: în sensul că se întâmplă... accidental. Nimeni nu-şi propune să aibe sau să facă un accident. I se întâmplă. Din varii motive. Cel mai des întâlnit este „ceasul rău”. Adică un cumul de împrejurări care au ca rezultat accidentul.

Ca orice alt conducător auto, Traian Băsescu a avut şi el ceasul său rău. Duminică, taman în faţa Primăriei, locul în care şi-a lansat cariera politică la vârf, luat de nostalgie n-a mai apreciat corect distanţa faţă de o Dacie din faţa Golf-ului său propriu şi a buşit-o din spate. N-a rezultat decât şifonarea ambelor maşini şi trezirea din scurta reverie a şefului statului care, ca orice cetăţean, a mers la poliţie unde a declarat accidentul, a dat probă din care a rezultat că încă nu apucase să bea ceva şi i s-au luat trei puncte din zestrea pe care o are la dispoziţie orice şofer. Bineînţeles că întâmplarea n-a trecut neobservată. Mai întâi trecătorii, iar apoi reporterii, au sesizat situaţia în care se află şeful statului şi pentru majoritatea acestora comportamentul său modest, de simplu cetăţean, a fost de natură să-i aducă noi puncte de popularitate, odată cu compătimirea pentru întâmplare şi concluzia de rigoare: „bine că n-a fost mai rău!”.

Dar dacă ar fi fost mai rău? Dacă reveria lui Traian Băsescu era mai profundă şi viteza mai mare? Dacă în maşina din faţă se afla o persoană suferindă care ar fi făcut un şoc? Dacă în locul Daciei, Golf-ul său ar fi dat peste un pieton imprudent care s-ar fi repezit să traverseze printre maşini? Nu mai vorbesc de cazul – limită al accidentăriii unui pieton pe trecerea de pietoni... Ce s-ar fi întâmplat atunci cu şoferul Traian Băsescu, preşedinte în exerciţiu al ţării? Vinovat, ar fi fost exonerat de judecată până la finalizarea mandatului, sau a mandatelor?Am fi avut o gazdă a Summit-ului NATO, proaspăt implicată într-un accident grav?

Discuţiile savante de la TV care au urmau incidentului cu accidentul au ridicat câteva probleme, între care cea mai importantă mi se pare a fi aceea a impreciziilor constituţionale: cât poate fi persoană privată un preşedinte şi cât nu? Ce poate şi ce nu poate, nu are dreptul să facă, atâta timp cât este sub mandat? Este o simpă particularitate de personalitate, să te comporţi în limitele protocolului, sau să-l ignori? Care sunt regulile imuabile ale funcţionării Serviciului de Pază şi Protocol? Păstrând proporţiile, nu cred că Secret Service se spală pe mâini dacă Bush are chef să dea o raită prin Washington la volanul unei maşini fără însemnele prezidenţiale.

Accidentul lui Băsescu pune probleme a căror rezolvare nu poate fi amânată decât cu consecinţe dintre cele mai grave. Şi, cu sau fără voia sa, preşedintele trebuie adus pe calea unui comportament adecvat funcţiei pe care o ocupă şi de care, în caz de inconveniente, se poate debarasa oricând.

Ultima soluţie ar fi aceea ca în trafic, să ne ferim ca de dracu de orice Golf aflat în preajmă, ca nu cumva la volanul său să se afle un preşedinte obosit de treburile de peste zi sau tracasat de relaţia sa cu premierul...